Republica România, născută comunistă, mai exact stalinistă, este departe de a-şi găsi dezinvoltura în noul climat democratic. Călcăm strâmb şi dăm în gropi. Ne lipsesc rădăcinile şi tradiţia bunei republici burgheze, iar faptul că ne prefacem a nu ne aminti de când şi cum ne trezitărăm şi noi republicani nu ne ajută prea mult.
Nomenclaturismul este maladia ereditară fără leac deocamdată. Că foştii nomenclaturişti s-au transformat peste noapte în capitalişti, aceasta nu ar fi o problemă decât de ordin moral. Gravă cu adevărat este continuitatea metodelor şi mentalităţilor nomenclaturiste la mafia atotputernică de astăzi, statul şi structurile sale rămânând la cheremul intereselor personale ale clicii corupte.
Alternativa monarhiei constituţionale a apărut în momentul căderii comunismului, ca o revenire la o formă statală mai normală pe linia tradiţiei istorice, dar şi ca o soluţie pentru multiplele necazuri ale tranziţiei. Fără îndoială, probabilitatea scenariului regalist se discută în cu totul alţi termeni astăzi, faţă de anii 1990.
În plan politic au avut loc evoluţii şi răsturnări de situaţie spectaculoase. Pe 25 decembrie 1990, de Crăciun, Regele Mihai şi suita sa erau prinşi într-o ambuscadă organizată de poliţie pe Autostrada Bucureşti-Piteşti, escortaţi la Otopeni şi expulzaţi. În 1993-1994, Regele Mihai era persona non grata în România. Ei bine, lovitură de teatru! În 2011, exact domnii Ion Iliescu şi Petre Roman, adică preşedintele şi premierul care nu permiseseră întoarcerea regelui pe pământ românesc, dau fuguţa-fuguţa să ocupe primele fotolii la sărbătorirea în Parlamentul României a zilei de naştere a Regelui Mihai, la a nouăzecea aniversare.
Pe de altă parte, însăşi Casa Regală a făcut nişte mutări interesante. Legea Salica a fost abolită şi s-a procedat la ruperea de tradiţia Hohenzollern. În acest fel, Principesa Margareta a devenit moştenitoarea tronului şi a coroanei. Dar există posibilitatea ca această stare de drept să devină o stare de fapt? Poate numai în caz de dezastru al statului românesc actual monarhia ar constitui o soluţie de avarie, salvând nu România, ci numai Românica, adică doar ce s-ar mai putea cât de cât salva. Nu este de dorit o aşa situaţie pentru ţara noastră.
Ce trebuie făcut pentru a fi evitate asemenea situaţii dezastruoase? Foarte multe. Între acestea, noua Constituţie, reorganizarea regională a teritoriului şi, mai ales, integrarea în Spaţiul Schengen ar fi putut conta, alături de acordul cu S.U.A. privind scutul de la Deveselu. Din păcate însă, iniţiativele prezidenţiale nu au găsit sprijinul necesar, calculele electorale şi alte interese trecând înaintea interesului naţional. Opoziţia este prea obsedată de lupta anti Traian Băsescu, iar consecvenţa cu care UDMR îşi urmăreşte scopurile prin tactica paşilor mărunţi nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni. Preşedintele s-a trezit cumva izolat şi ceea ce trebuia făcut pentru România nu s-a mai realizat. În tot acest timp, Casa Regală a tăcut mâlc. Oricine ar câştiga, oricine ar pierde, cineva ştie să aştepte.
În fine, nu trebuie să pierdem din vedere meandrele politicii dâmboviţene. În septembrie 2011, tinerii PDL-işti erau îndemnaţi de însuşi preşedintele Băsescu să caute printre ei nu pe vreo Angela Merkel, ci neapărat o Margaret Thatcher. Dar pentru o Margaret Thatcher trebuie o regină…
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
