Înaintea alegerilor din PDL, tabăra condusă de Vasile Blaga pare să aibă mai mulţi susţinători decât cea care-l preferă pe Emil Boc, dar jocurile nu sunt făcute. Traian Băsescu a anunţat că va participa la Convenţia Naţională a partidului, ceea ce ar putea schimba opţiunile unora dintre delegaţii dilematici, dar care i-au promis votul lui Vasile Blaga. Pentru funcţia de preşedinte al PDL candidează, alături de Emil Boc şi Vasile Blaga, fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu, care crede că doar „un miracol” îi va putea aduce victoria.
Traian Băsescu a făcut mai multe declaraţii publice în favoarea lui Emil Boc, explicând că nu are motive să-şi schimbe „partenerul pe care îl are din 2004″ şi că PDL „nu are nevoie de un caporal” ca Vasile Blaga, ci de un preşedinte ca Emil Boc. Alegerile democrat-liberalilor prefigurează pe de altă parte o schismă în interiorul partidului, fiindcă Vasile Blaga, secretar general, care controlează de ani de zile principalele organizaţii ale PDL, nu candidează la o altă funcţie. La finele anului trecut, Vasile Blaga a mai ameninţat conducerea PDL că poate pleca oricând cu 25 de parlamentari şi că este aşteptat cu braţele deschise de PNL.
Spre deosebire de Emil Boc, pe lista căruia se regăsesc fidelii preşedintelui, dar care nu a reuşit să-şi facă prozeliţi, Vasile Blaga a reuşit să-i atragă de partea lui, încă de la intrarea în cursa pentru şefia partidului, pe majoritatea liderilor de filiale judeţene. Unii l-au abandonat pe parcurs, fie de dragul lui Băsescu, fie din oportunism, dar chiar şi aşa un ultim bilanţ făcut de cele două tabere sugerează că Vasile Blaga are un avans suficient pentru a câştiga. Parlamentari din tabăra lui Emil Boc ne-au spus că au emoţii pentru votul de sâmbătă, în vreme ce oameni din apropierea lui Vasile Blaga s-au declarat siguri de victorie, dacă nu intervin „nereguli”. Cu toţii se aşteaptă, pe de altă parte, ca discursul lui Traian Băsescu la Convenţia Naţională a PDL de sâmbătă, unde se va alege conducerea partidului, să aibă efecte asupra reprezentanţilor din teritoriu.
Atât tabăra lui Blaga, cât şi echipa lui Boc susţin că partidul are nevoie de Traian Băsescu, dar în vreme ce primii mizează pe o schimbare prin conservarea practicilor partidului sub o eventuală umbrelă Blaga, ceilalţi se sprijină pe ideea de reformă a şefului statului. Vasile Blaga a fost mereu unul dintre principalii oponenţi ai Monicăi Macovei în încercarea de promovare a criteriilor de integritate în rândurile PDL. Susţinătorii lui Boc, deşi nu au votat pentru aceste criterii, nici nu au pus-o la zid, considerând că, în cele din urmă, multe dintre ideile ei ar putea fi preluate. Monica Macovei, care are o cotă de încredere de peste 30 la sută printre susţinătorii PDL, este alături de Emil Boc, mizând că unele dintre criteriile ei de integritate ar putea fi puse în aplicare, dacă la şefia partidului va rămâne Emil Boc.
Pentru Traian Băsescu există, se pare, două mize în ecuaţia alegerilor din PDL: şefia partidului să fie în mâinile unui om loial, care să nu facă blat cu adversarii, deci păstrarea lui Boc în fotoliul de preşedinte, şi disjungerea funcţiei de premier de cea de şef de partid.
Traian Băsescu a discutat această variantă cu liderii PDL încă de acum trei luni, argumentându-le că şeful partidului trebuie să se pregătească de alegeri, iar premierul, care ar putea fi adus din rândurile tehnocraţilor, ar trebui să preia povara guvernării, să aplice mai departe măsuri nepopulare şi, eventual, să păzească puşculiţa bugetului în perioada campaniei electorale, când PDL va avea tendinţa să cheltuie din nou prea mulţi bani din considerente populiste sau clientelare.
PDL – de la FSN la „unica forţă de dreapta”
Partidul Democrat-Liberal, caracterizat de liderii săi ca fiind singurul partid de dreapta din România, este rezultatul fuziunii a opt partide, pe durata a circa 15 ani. Democraţii se mai pot lăuda cu o „performanţă”: partidul care a ajuns la putere în 2004, militând pentru lupta anticorupţie, este perceput acum de electorat ca având cei mai corupţi oameni.
1992-1996
• Prima Convenţie Naţională a Frontului Salvării Naţionale, din 27-29 martie 1992, este câştigată, cu o moţiune intitulată „Viitorul azi”, de Petre Roman, înlăturat cu doar câteva luni înainte din funcţia de premier. Nemulţumiţi de rezultatele Convenţiei, Ion Iliescu şi apropiaţii săi se desprind din FSN şi formează Frontul Democrat al Salvării Naţionale (FDSN), transformat ulterior în Partidul Democraţiei Sociale din România.
• La alegerile parlamentare din septembrie 1992, FSN se plasează pe locul 3, obţinând circa 11% din voturi, 43 de mandate de deputat şi 18 mandate de senator.
• Din opoziţie, FSN fuzionează cu Partidul Democrat (PD), al cărui nume îl şi păstrează.
• La Convenţia Naţională din 24-25 octombrie 1994, PD îl realege preşedinte pe Petre Roman şi aprobă moţiunea intitulată „Pentru o nouă Românie, a muncii şi a dreptăţii”. Totodată, este aprobată fuziunea prin absorbţie cu Partidul Democrat al Muncii.
• Pe 27 septembrie 1995, PD face alianţă electorală cu Partidul Social-Democrat Român condus de Sergiu Cunescu. Formaţiunea rezultată, intitulată Uniunea Social-Democrată (USD), semnează un protocol de susţinere reciprocă şi de alianţă la guvernare cu Convenţia Democratică din România (formată din PNŢCD, PNL şi PNL).
1996-2000
• La alegerile parlamentare din noiembrie 1996, USD se situează tot pe locul 3, obţinând circa 13% din voturi. De pe listele comune de candidaţi, PD reuşeşte să trimită în Parlament 42 de deputaţi şi 22 de senatori. Petre Roman, candidat al USD la preşedinţie, obţine 20,54% din voturi.
•După câştigarea turului doi al prezidenţialelor de către Emil Constantinescu, candidatul susţinut de CDR, PD intră la guvernare, alături de CDR, PSDR şi UDMR, obţinând şase portofolii ministeriale în Guvernul Victor Ciorbea.
•La Convenţia Naţională din 29-30 august 1997, PD adoptă moţiunea „Partidul Democrat – un partid care priveşte spre viitor”, iar Petre Roman este reînvestit în funcţia de preşedinte. Totodată, este aprobată fuziunea prin absorbţie cu Partidul Unităţii Social-Democrate şi cu Frontul Democrat Român.
• Conflictele din coaliţia la guvernare duc la prăbuşirea Guvernului Ciorbea în martie 1998. Până la următoarele alegeri parlamentare, Executivul este condus de Radu Vasile şi Mugur Isărescu, iar partidele care formează coaliţia scad dramatic în preferinţele electoratului.
• Petre Roman reuşeşte la Convenţia Naţională din 18-19 februarie 2000 să-şi impună moţiunea „Încredere în fiecare – şanse pentru toţi”.
2000-2004
• La alegerile locale, PD reuşeşte să câştige Primăria Capitalei, prin Traian Băsescu. În alegerile parlamentare din noiembrie 2000, PD obţine însă doar aproximativ 7% din voturi (31 mandate de deputat şi 13 mandate de senator) şi intră în opoziţie.
• Convenţia Naţională extraordinară a PD din 18-19 mai 2001 adoptă moţiunea „România puternică – România Social Democrată”, susţinută de Traian Băsescu.
• În septembrie 2003, se formează Alianţa „Dreptate şi Adevăr”, între PD şi Partidul Naţional Liberal condus de Theodor Stolojan. Propunându-şi să coalizeze forţele dreptei împotriva guvernării PSD, Alianţa îşi construieşte campania în jurul unui mesaj anticorupţie şi anti-PSD, acuzat de blocarea reformelor în România.
2004-2008
• După ce Traian Băsescu câştigă un nou mandat la Primăria Generală a Capitalei, Alianţa DA reuşeşte, în decembrie 2004, să câştige şi bătălia pentru Palatul Cotroceni. Din postura de preşedinte al ţării, Traian Băsescu îl desemnează premier pe Călin Popescu Tăriceanu.
• Cum Alianţa DA obţinuse doar puţin peste 31% din voturi (PD avea 48 de deputaţi şi 20 de senatori), la guvernare sunt cooptate UDMR şi Partidul Umanist Român (actual Partid Conservator). PD primeşte şase portofolii ministeriale.
• Convenţia Naţională din mai 2005 aprobă moţiunea „România prosperă, România Democrată”, promovată de Emil Boc. Totodată, PD îşi declară oficial orientarea populară.
• În urma refuzului premierului Călin Popescu Tăriceanu de a demisiona în vederea declanşării de alegeri anticipate şi de a realiza o fuziune între cele două partide, situaţia în Alianţa DA devine extrem de tensionată şi culminează, pe 3 aprilie 2007, cu scoaterea miniştrilor PD din Guvern.
• Din opoziţie şi după suspendarea preşedintelui Traian Băsescu prin votul Parlamentului, PD fuzionează, în decembrie 2007, cu Partidul Liberal-Democrat, desprins din PNL şi condus de Theodor Stolojan. Noua formaţiune, intitulată Partidul Democrat Liberal, este condusă tot de Emil Boc.
2008-prezent
• PDL pierde Primăria Capitalei, dar reuşeşte, în noiembrie 2008, să obţină cele mai multe mandate de parlamentar (115 deputaţi şi 51 de senatori), deşi primise mai puţine voturi decât PSD.
• Pe 14 decembrie 2008, PSD şi PDL anunţă formarea unui guvern majoritar, în baza protocolului „Parteneriat pentru România”. După retragerea lui Theodor Stolojan, este desemnat pentru funcţia de premier Emil Boc.
• După ieşirea PSD de la guvernare, în octombrie 2009, Emil Boc conduce interimar Executivul până după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 2009, tur câştigat de Traian Băsescu. Noul Guvern, format din PDL, UDMR, minorităţi naţionale şi independenţi, este condus tot de Emil Boc. Preşedintele Traian Băsescu ar dori însă ca locul acestuia să fie luat de un tehnocrat, propunere neacceptată de liderii PDL. (CINE ASCRIS)
EMIL BOC „România dreaptă. România puternică”
SUSŢINĂTORI
• Theodor Stolojan, europarlamentar, prim-vicepreşedinte al PDL
• Elena Udrea, ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului
• Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor
• Gheorghe Falcă, primar Arad
• Gheorghe Flutur, preşedinte al CJ Suceava
PROPUNERI
• Câştigarea alegerilor locale şi parlamentare din 2012, dar şi a europarlamentarelor şi prezidenţialelor din 2014.
• Reforma constituţională, plecând de la rezultatele referendumului din 2009 (Parlament unicameral
şi reducerea numărului de aleşi de la 471 la 300).
• Crearea a cel puţin 1 milion de noi locuri de muncă, până în anul 2020, şi creşterea numărului de kilometri de autostradă la 903, până în 2015.
• Investiţii în domeniile independenţei energetice, securităţii alimentare, dezvoltării infrastructurii de transport, turismului şi educaţiei.
• Promovarea sau sancţionarea membrilor de partid să se facă după o evaluare internă a activităţii persoanei.
VASILE BLAGA „O Românie dreaptă, o Românie europeană”
SUSŢINĂTORI
• Sorin Frunzăverde, preşedinte al CJ Caraş-Severin
• Constantin Ostaficiuc, preşedinte al CJ Timiş
• Radu Berceanu, preşedinte al PDL Dolj
• Mircea Hava, primar Alba Iulia
• Cristian Boureanu, vicepreşedinte al PDL
PROPUNERI:
• Câştigarea alegerilor locale şi parlamentare din 2012, participarea în continuare la guvernare şi câştigarea prezidenţialelor din 2014.
• Unificarea forţelor politice de dreapta şi de centru-dreapta din România, până în 2014.
• Reforma constituţională, plecând de la rezultatele referendumului din 2009.
• Guvernul României să fie unul politic şi doar în situaţii excepţionale şi pe termen scurt să fie format din tehnocraţi.
• Schimbarea denumirii şi a siglei PDL pentru a reflecta apartenenţa la familia politică a popularilor
europeni.
THEODOR PALEOLOGU „Privind spre viitor”
SUSŢINĂTORI
• Cristian Preda, europarlamentar
• Maria Stavrositu, deputat
PROPUNERI:
• Recâştigarea Bucureştiului şi cucerirea unor mari oraşe (Iaşi, Constanţa, Timişoara) la alegerile din 2012.
• Limitarea cheltuielilor pentru campaniile electorale şi preluarea lor integrală de către stat.
• Investiţii în domeniile cercetării, culturii şi educaţiei, precum şi neimpozitarea banilor investiţi în cercetare şi învăţământ de către companiile private.
• Diminuarea şi simplificarea sistematică a taxelor şi impozitelor.
• Construirea de autostrăzi Bucureşti-Iaşi, Iaşi-Târgu Mureş şi Iaşi-Chişinău.
