Ambasada Statelor Unite la Bucureşti făcea încă din august 2007, potrivit unor telegrame diplomatice care au intrat în posesia Rl, un „top cinci” al oligarhilor români: Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Ioan Niculae, Gigi Becali, dar şi un clasament al baronilor locali, în fruntea căruia tronează senatorul UDMR, Atilla Verestoy.
Consilierul politic al ambasadei americane, Theodore Tanoue, explica într-o depeşă către Departamentul de Stat de la Washington, existenţa acestui top pornind de la faptul că după 1989 doar „un mic grup de indivizi”, conectaţi la informaţii provenite din fosta Securitate au reuşit să profite de marile privatizări, iar în paralel o serie de baroni locali au putut să-şi impună influenţa folosind acelaşi tip de pârghii. „Nici unul dintre aceştia nu este legat exclusiv de un singur partid, chiar dacă unii dintre ei chiar sunt membri ai unor formaţiuni politice” precizează diplomatul american, adăugând că mulţi dintre oligarhii şi baronii români au legături subterane cu foşti ofiţeri de securitate sau cu persoane din actualele servicii secrete şi-şi promovează propriile interese prin trusturile media pe care le deţin.
Ce spune telegrama Ambasadei SUA despre Patriciu:
” Dan Costache „Dinu” Patriciu: Patriciu este preşedintele şi acţionarul principal a Grupului Rompetrol şi un membru proeminent al PNL. Are legături strânse cu prim-ministrul Tăriceanu şi practic controlează eşaloanele superioare din PNL şi are o mare influenţă asupra actualei puterii.
Pe lângă asta, Patriciu are o legătură strânsă cu fostul premier Adrian Năstase, persoana care deţinea puterea atunci când Patriciu a cumpărat compania Rompetrol de la stat. După ani în care a fost membru al Camerei Deputaţilor, Patriciu a făcut parte dintr-un grup de deputaţi care şi-au dat demisia din Parlament în 2003 din cauza „legii incompatibilităţilor” care punea în evidenţă confuzia între interesele publice şi private.
În ciuda acestui fapt, mai mulţi politicieni PNL (în mod special parlamentarii europeni) îşi datorează carierele politice suportului financiar a lui Patriciu şi influenţei sale în partid, influenţă care este de necontestat.
În timpul alegerilor din 2004, Patriciu a fost o sursă majoră de fonduri pentru PNL şi a sprijinit alianţa PSD-PNL. Potrivit unor documente oficiale care au fost dezvăluite, Patriciu a donat aproximativ 23 de mii de dolari pentru PNL în 2004. Suma neoficială este cu siguranţă mult mai ridicată. Totuşi, Patriciu şi-a acoperit pariurile cu privire la alegeri donând cel puţin 60 de mii de dolari pentru PSD prin intermediul unor subsidare Rompetrol.
În mai 2005 el a fost arestat (dar eliberat imediat) pe baza mai multor acuzaţii economice ce aveau legătură cu privatizarea rafinăriilor Petromedia, inclusiv fraudă, spălare de bani şi evaziuni fiscale. Desfăşurarea cazului a fost lentă în mod special la începutul anului. Este probabil ca acuzaţiile să fie găsite inadmisibile pe baza unei decizii a Curţii din iulie 2007 , în care se arăta că SRI ar trebui să îi plătească daune pentru că i-a ascultat telefonul în mod ilegal. Potrivit unei reviste de afaceri, averea lui era de aproximativ 600 de milioane de dolari în 2006.”