-0.2 C
București
luni, 18 noiembrie 2024
AcasăSpecialTelegrame Ambasada SUA: "Top cinci" oligarhi din România

Telegrame Ambasada SUA: „Top cinci” oligarhi din România

Ambasada Statelor Unite la Bucureşti făcea încă din august 2007, potrivit unor telegrame diplomatice care au intrat în posesia Rl, un „top cinci” al oligarhilor români: Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Ioan Niculae, Gigi Becali, dar şi un clasament al baronilor locali, în fruntea căruia tronează senatorul UDMR, Atilla Verestoy.

Consilierul politic al ambasadei americane, Theodore Tanoue, explica într-o depeşă către Departamentul de Stat de la Washington, existenţa acestui top pornind de la faptul că după 1989 doar „un mic grup de indivizi”, conectaţi la informaţii provenite din fosta Securitate au reuşit să profite de marile privatizări, iar în paralel o serie de baroni locali au putut să-şi impună influenţa folosind acelaşi tip de pârghii. „Nici unul dintre aceştia nu este legat exclusiv de un singur partid, chiar dacă unii dintre ei chiar sunt membri ai unor formaţiuni politice” precizează diplomatul american, adăugând că mulţi dintre oligarhii şi baronii români au legături subterane cu foşti ofiţeri de securitate sau cu persoane din actualele servicii secrete şi-şi promovează propriile interese prin trusturile media pe care le deţin.

1. Dinu Patriciu este prezentat în descrierea din 2007 a consilierului politic al Ambasadei SUA la Bucureşti ca un apropiat al premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, cu pârghii de acţiune asupra Guvernului, dar şi ca cel care are un „control esenţial” asupra PNL. În plus, raportul trimis de diplomatul american la Washington notează „relaţiile strânse” dintre Patriciu şi fostul premier Adrian Năstase, sub guvernarea căruia a preluat afacerea Rompetrol. Caracterizarea lui Patriciu ca oligarh menţionează arestarea sa în 2005 sub acuzaţii de spălare de bani, evaziune şi fraudă fiscală, „eliberarea sa imediată” şi progresul lent al procesului.

2. Dan Voiculescu apare în topul oligarhilor români ca acţionar majoritar al Grivco, dar şi ca lider al Partidului Conservator, care controlează Grupul Media Intact, deţinător al Jurnalului Naţional şi al celor trei canale de televiziune cu miză naţională. Raportul Ambasadei SUA la Bucureşti precizează că Dan Voiculescu a fost declarat oficial în 2006 colaborator al Securităţii cu numele de cod Felix, ceea ce l-a împiedicat să preia funcţia de vicepremier. Diplomatul american care a întocmit clasamentul oligarhilor români ajunge însă la concluzia că liderul conservatorilor nu a fost un simplu colaborator al poliţiei politice din perioada Ceauşescu: „Deşi Dan Voiculescu insistă că rolul jucat de el în Securitate nu a fost mai mare decât al oricărui român şi că el şi-a servit ţara, câştigând bani cu greu, totuşi poziţia sa din perioada comunistă, ca manager la o companie de frunte a Securităţii, sugerează mai degrabă că era un înalt ofiţer de Securitate decât un simplu colaborator”. Voiculescu este creionat în documentele ambasadei americane ca unul dintre principalii lideri ai suspendării lui Traian Băsescu, dar şi ca acuzat într-un proces de spălare de bani. Principalul scop al partidului creat de Voiculescu este „protejarea propriilor interese de afaceri”, crede consilierul politic al Ambasadei SUA la Bucureşti, argumentând că-i lipseşte atât ideologia, cât şi programul politic, de aceea îşi aliniază partidul după criterii „oportuniste”.

3. Sorin Ovidiu Vîntu, „deşi se declară înclinat spre dreapta, nu are legături directe cu un singur partid” şi a optat „să le influenţeze pe toate”. În clasificarea Ambasadei SUA în România este descrisă cariera de om de afaceri a lui Sorin Ovidiu Vîntu pornind de la tranzacţionarea cupoanelor de privatizare, „bizuindu-se pe reţeaua foştilor ofiţeri de Securitate şi pe informaţiile confidenţiale despre principalele companii”. Practicile sale de afaceri au fost „controversate” sau probabil chiar „ilegale”, scrie consilierul politic al Ambasadei SUA într-un raport trimis Departamentului de Stat, în care face şi o rememorare a evoluţiei Fondului Naţional de Investiţii (FNI), pe care îl numeşte o „schemă piramidală” în urma căreia 300 de mii de investitori au pierdut circa 400 milioane de dolari. Vîntu are influenţă asupra politicii româneşti prin legături cu figuri de primă mărime din Guvernul României, iar în 2007 a susţinut suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. În raportul trimis la Washington de Ambasada SUA se mai arată că în perioada în care opoziţia încerca sa-l suspende pe şeful statului, Vîntu l-a sfătuit „activ” pe liderul PSD, Mircea Geoană, în „strategia sa politică şi mediatică”. De asemenea Sorin Ovidiu Vîntu are legături cu Sebastian Vlădescu şi cu Varujan Vosganian, foşti miniştri de Finanţe. Americanii ştiau şi despre prietenia dintre Vîntu şi fostul director al SRI Radu Timofte, care i-ar fi oferit controversatului om de afaceri acces în lumea serviciilor secrete. Raportul diplomatic constată că Realitatea TV, „o versiune românească a CNN”, care aparţine lui Sorin Ovidiu Vîntu, a fost într-un fel „echilibrată” în perioada suspendării lui Băsescu, mai ales după ce a devenit evident că înlăturarea preşedintelui de către gruparea condusă de Geoană şi Voiculescu va fi un eşec.

4. Ioan Niculae este prezentat în topul oligarhilor făcut de Ambasada SUA ca având bune relaţii cu toate marile partide româneşti, deşi în trecut era perceput ca „un important patron al PSD”. Înainte de 1989, Ioan Niculae ar fi fost ofiţer de Securitate, scrie diplomatul american, precizând că acum este proprietarul celei mai mari companii agricole din România, Interagro Group şi conduce compania de asigurări ASIROM. În perioada 2000-2001, Niculae a fost implicat în controversata privatizare a Societăţii Naţionale a Tutunului Românesc (SNTR), unde după o licitaţie suspectă a obţinut majoritatea acţionariatului, în valoare 10 milioane de dolari. În 2004, lămureşte mai departe raportul diplomatic, statul a recâştigat controlul asupra companiei, i-a şters datoriile şi a revândut-o unei societăţi comerciale înregistrate în Insulele Virgine, controlată tot de Niculae, crescându-i în acest fel profitul acestui om de afaceri. Americanii mai ştiau că Ioan Niculae a finanţat PSD cu peste 800 mii de dolari la alegerile din 2004, că artizanul privatizării SNTR pare să aibă legături cu ofiţeri de înalt nivel din SRI, implicaţi în scandalul de la Prahova, dar şi că ar fi beneficiat de protecţia lui Traian Băsescu.

5. Gigi Becali apare în clasamentul oligarhilor români făcut de Ambasada SUA în 2007, ca extrem de popular, chiar pe locul doi după Traian Băsescu. Norocul lui Gigi Becali în afaceri se trage de la tatăl său, care înainte de 1989 a câştigat bani de pe piaţa neagră a comerţului cu oi. Este menţionată şi legătura tatălui său Garda de Fier, dar şi tranzacţia cu 21 de hectare datorată fostului ministru al Apărării Victor Babiuc. Legăturile lui Gigi Becali cu extrema dreaptă naţionalistă nu sunt ocolite şi nici apelul patronului Stelei pentru canonizarea fostului sef al Mişcării legionare Corneliu Zelea Codreanu. În acelaşi timp diplomaţii americani vorbesc şi despre relaţiile lui Becali cu negociatorul PSD, Viorel Hrebenciuc, dar şi despre sprijinul pe care i l-a acordat lui Traian Băsescu, în campania electorală de după suspendarea preşedintelui.

 

Subiect: Banii sau politica: cine deţine cu adevărat România?
Clasificate de consilierul politic Theodore Tanoue din motivele 1.4 (b) şi (d)

1. (c) Rezumat. Tranziţia României de la comunism şi privatizările întreprinderilor de stat au adus beneficii unui grup de indivizi ce aveau legături cu regimul post-comunist şi/sau omniprezenta Securitate. Unii dintre aceşti indivizi se foloseau de informaţiile şi relaţiile pe care le obţinuseră în timpul carierei lor în cadrul Securităţii pentru a face avere în timp ce alţii recrutau foşti ofiţeri ai Securităţii pentru a le servi propriile interese. În timp ce zecii de baroni regionali au apărut după 1989, un mic grup de oamenii cu foarte multă putere continuă să exercite o influenţă semnificantă asupra politicii din România. Nici una dintre aceste persoane nu este asociată exclusiv cu un singur partid, chiar dacă sunt membrii într-unul dintre ele. Mulţi dintre ei păstrează legăturile cu fosta Securitate sau persoane din serviciile de informaţii şi îşi promovează propriile interese prin intermediul trusturilor media pe care le deţin. Această telegramă conţine referiri la indivizi care sunt consideraţi a face parte din „oligarhi” conducători din România. Sfârşitul rezumatului.

 

Top cinci „oligarhi”

2. (C) Dan Costache „Dinu” Patriciu: Patriciu este preşedintele şi acţionarul principal a Grupului Rompetrol şi un membru proeminent al PNL. Are legături strânse cu prim-ministrul Tăriceanu şi practic controlează eşaloanele superioare din PNL şi are o mare influenţă asupra actualei puterii. Pe lângă asta, Patriciu are o legătură strânsă cu fostul premier Adrian Năstase, persoana care deţinea puterea atunci când Patriciu a cumpărat compania Rompetrol de la stat. După ani în care a fost membru al Camerei Deputaţilor, Patriciu a făcut parte dintr-un grup de deputaţi care şi-au dat demisia din Parlament în 2003 din cauza „legii incompatibilităţilor” care punea în evidenţă confuzia între interesele publice şi private. În ciuda acestui fapt, mai mulţi politicieni PNL (în mod special parlamentarii europeni) îşi datorează carierele politice suportului financiar a lui Patriciu şi influenţei sale în partid, influenţă care este de necontestat. În timpul alegerilor din 2004, Patriciu a fost o sursă majoră de fonduri pentru PNL şi a sprijinit alianţa PSD-PNL. Potrivit unor documente oficiale care au fost dezvăluite, Patriciu a donat aproximativ 23 de mii de dolari pentru PNL în 2004. Suma neoficială este cu siguranţă mult mai ridicată. Totuşi, Patriciu şi-a acoperit pariurile cu privire la alegeri donând cel puţin 60 de mii de dolari pentru PSD prin intermediul unor subsidare Rompetrol. În mai 2005 el a fost arestat (dar eliberat imediat) pe baza mai multor acuzaţii economice ce aveau legătură cu privatizarea rafinăriilor Petromedia, inclusiv fraudă, spălare de bani şi evaziuni fiscale. Desfăşurarea cazului a fost lentă în mod special de la începutul anului. Este probabil ca acuzaţiile să fie găsite inadmisibile pe baza unei decizii a Curţii din iulie 2007 , în care se arăta că SRI ar trebui să îi plătească daune pentru că i-a ascultat telefonul în mod ilegal. Potrivit unei reviste de afaceri, averea lui era de aproximativ 600 de milioane de dolari în 2006.

3. (c). Dan Voiculescu: Senatorul Voiculescu conduce Partidul Conservator, este acţionar principal în grupul de afaceri Grivco şi controlează trustul media Intact (care deţine trei posturi de televiziune proeminente, ziarul cu al doilea tiraj din ţară – Jurnalul Naţional şi ziarul Săptămâna Financiară, pe lângă alte bunuri ). În iunie 2006, el a fost declarat oficial un colaborator al Securităţii ce avea numele de cod „Felix”, dezvăluire ce l-a împiedicat să deţină funcţia de vice-premier. Deşi a declarat că rolul său din trecut în cadrul Securităţii nu se deosebea de cel al unui român tipic şi că şi-a servit ţara pentru că a câştigat valută grea, poziţia sa din era comunistă ca manager al unei companii sub acoperire a Securităţii sugerează că el era un ofiţer cu grad înalt, nu doar un colaborator. Un oponent virulent al lui Băsescu şi unul dintre liderii mişcării pentru suspendarea şi înlăturarea preşedintelui, Voiculescu a fost acuzat în 2007 de spălare de bani. Prima motivaţie a lui Voiculescu şi principalul scop al partidului său este de a proteja interesele sale din zona afacerilor. Lui Voiculescu îi lipseşte un program politic clar sau o ideologie şi îşi conduce partidul în mod oportunist. Voiculescu nu este singurul politician care operează având ca scop principal îmbunătăţirea averii personale. George Copos, un aliat al lui Voiculescu din Partidul Conservator şi vice-premier are o avere de 420 de milioane de dolari şi este de aceeaşi factură ca şi Voiculescu, deşi averea sa a fost dobândită în principal pe baza industriei hoteliere. Probabil că el este cunoscut mai ales pentru că deţine una dintre echipele de fotbal de top din România- Rapid. Familia lui Voiculescu are o avere estimată la aproximativ 500 de milioane de dolari în 2006.

4. Sorin Ovidiu Vîntu: Cu toate că susţine că are înclinaţii politice de dreapta, Sorin Ovidiu Vîntu nu are legături directe cu un singur partid politic, alegând, în schimb, să le influenţeze pe toate. Vîntu şi-a adunat averea făcând tranzacţii cu cupoane de privatizare, bazându-se pe o reţea de foşti ofiţeri ai Securităţii pentru a obţine informaţii din interiorul marilor companii. Practicile sale de afaceri sunt controversate, şi sunt, probabil, de natură infracţională. În 2000, cel mai mare fond mutual al României – un joc piramidal orchestrat de Vîntu – s-a prăbuşit, producând celor peste 300.000 de investitori daune de aproximativ 400 de milioane de dolari. În ianuarie 2007, el a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu recurs în aşteptare, deoarece a falsificat documente pentru a ascunde deturnarea de fonduri din schema piramidală pentru a finanţa o bancă. Vîntu îşi menţine influenţa asupra lumii politice prin legături diverse cu oameni din eşaloanele superioare ale guvernării româneşti. În timpul presiunilor de a-l înlătura pe preşedintele Băsescu, din primăvara anului 2007, Vîntu îi oferea consiliere constantă liderului PSD Mircea Geoană în ceea ce priveşte strategiile politice şi media. El are, de asemenea, legături cu fostul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, acum Secretar de Stat în cadrul Ministerului, care a fost în consiliul de administraţie al unei companii de-a lui Vîntu. Într-o poziţie similară se află şi actualul ministru de finanţe Varujan Vosganian, care a beneficiat de sprijin financiar din partea lui Vîntu, în anii ’90, pentru un partid politic de centru-dreapta. Vosganian este astăzi, potrivit preşedintelui PIN Cozmin Guşă, cel puţin „parţial în buzunarul lui Vîntu”. Vîntu are o relaţie strânsă, de lungă durată şi recunoscută public, cu fostul director al SRI (2001-2006) Radu Timofte care-i oferă, probabil, acces în lumea serviciilor de informaţii.
Puterea lui derivă şi din legături cu liderul sindical Liviu Luca care are o influenţă foarte mare asupra sindicatelor din România şi de asemenea deoarece este patronul postului Realitatea TV, varianta românească a televiziunii CNN. Deşi nu se crede că patronul influenţează politica editorială de zi cu zi a postului Realitatea TV, Vîntu a fost atent ca în perioada suspendării preşedintelui Traian Băsescu să păstreze un echilibru relativ în abordarea postului, în special după ce a devenit din ce în ce mai evident că acuzaţiile promovate de Geoană, Voiculescu şi alţii nu îşi vor atinge ţinta. În 2006, averea lui Vîntu era estimată la o valoare de aproximativ 900 de milioane de dolari.

5. (C) Ioan Niculae: Despre Niculae se spune că întreţine relaţii bune cu toate partidele mari şi guvernele anterioare, deşi în trecut el era văzut ca unul dintre marii sponsori ai PSD. Înainte de 1989, Niculae ar fi acţionat ca ofiţer al Securităţii. Astăzi, el deţine cea mai mare companie agricolă (InterAgro Group) precum şi o companie de asigurări de top (ASIROM). În 2000 şi 2001, Niculae a fost implicat în privatizarea controversată a Societăţii Naţionale Tutunul Românesc (SNTR), în care după o licitaţie frauduloasă, el a obţinut majoritatea acţiunilor în companie pentru numai 10 milioane de dolari. Ulterior, în 2004, Ministerul Agriculturii a redobândit controlul asupra companiei, a şters o parte din datoria acesteia şi a revândut pachetul majoritar de acţiuni unor companii înregistrate în Insulele Virgine şi controlate de Niculae, care şi-a mărit astfel profitul. Potrivit registrului financiar al Asociaţiei Pro Democraţia, în iunie 2004, Niculae a donat peste 840.000 de dolari către PSD prin intermediul companiei sale de asigurări ASIROM şi a rafinăriei ASTRA din Ploieşti (pe care el o controla oficial prin InterAgro cu o cotă de 6.5% din acţiuni şi neoficial prin acţionarul majoritar Kreyton Ltd, o companie din Insulele Virgine). În plus, Niculae se pare că are legături cu ofiţeri înalţi din cadrul SRI şi este în prezent implicat într-un scandal legat de agenţii de informaţii din Prahova care au fost implicaţi în vânzarea ilegală de petrol către o reţea de dealeri. Un articol din data de 9 martie din ziarul Ziua susţine că Niculae beneficiază de protecţia preşedintelui Traian Băsescu deoarece i-a oferit preşedintelui o asigurare de viaţă gratuită la ASIROM. În 2006, averea lui Niculae era evaluată la 700 de milioane de dolari.

6.(C) George „Gigi” Becali: Sondajele publice recente arată că patronul echipei Steaua, Gigi Becali, este al doilea cel mai popular politician din România după preşedintele Traian Băsescu. Se spune că averea lui Gigi Becali provine din afacerile cu ovine ale tatălui său de pe piaţa neagră care aduceau beneficii agenţilor de Securitate, responsabili cu monitorizarea lui în perioada exilului din cauza asocierii lui cu Garda de Fier. În 2004 într-un interviu dinainte de alegeri, Becali a recunoscut că a primit aproximativ 150.000 de dolari de la familia sa atunci când regimul lui Ceauşescu a căzut. După ce a lucrat în afacerea familiei de comerţ şi iaurt în perioada comunistă, Becali a început să îşi mărească averea în 1990 exportând în Turcia camioane pline cu rulmenţi cu bile, marfă care se pare că ar fi fost furată, şi importând blugi de proastă calitate de la un furnizor din Istanbul. Totuşi, cea mai mare parte a averii sale provine din tranzacţii imobiliare eficiente, unele dintre ele suspectate de manipulări dubioase din interior. Becali a fost în spatele unei afaceri foarte controversate din 1999 care implica schimbul a 21 de hectare de pământ departe de Bucureşti cu 21 de hectare deţinute de armată în Băneasa, o suburbie a Bucureştiului. În iulie 2007, presa a scris că Becali l-a mituit pe fostul ministru al Apărării, Victor Babiuc, oferindu-i fetei sale o proprietate suburbană în schimbul tranzacţiei mai sus menţionate. Becali s-a afiliat Dreptei naţionaliste din România. El a fost chemat pentru canonizarea şefului legionarilor români din 1930, Corneliu Zelea Codreanu. El este liderul partidului naţionalist Noua Generaţie (PNG), pe care l-ar fi cumpărat de la primarul Bucureştiului Viorel Lis în 2004. În mod ironic, Becali a avut, de asemenea, o relaţie apropiată cu liderul PSD, Viorel Hrebenciuc, care l-a sprijinit pe Becali să preia PNG pentru a submina partidul lui Vadim Tudor, PRM. În plus, Becali a avut nişte legături cu preşedintele Băsescu, pe care l-a sprijinit în campania sa pentru referendum şi alături de care a sărbătorit până târziu în noapte victoria echipei Steaua din semifinalele Cupei UEFA, eveniment foarte mediatizat în presă. Becali l-ar fi plătit, se pare, pe mogulul media Adrian Sârbu pentru a fi prezentat favorabil pe posturile de televiziune deţinute de acesta. Averea lui Becali valora aproximativ 950 de milioane de dolari în 2006.

Baronii regionali
7. (SBU) Atila Verestoy: Verestoy, principalul susţinător financiar al UDMR, a fost senator UDMR pentru provincia Harghita din 1990. În prezent, el este liderul UDMR în Senat şi vicepreşedintele
Comitetul parlamentar care supraveghează SRI. Înainte de 1989, Verestoy, fiind chimist de profesie, a lucrat la un institut de cercetare condus de Elena Ceauşescu. În aprilie 2007, cotidianul Atac a publicat acuzaţiile unui fost ofiţer de Securitate, potrivit căruia Verestoy fusese recrutrat de către Securitate în oraşul său natal, Odorheiul Secuiesc, în ciuda unei decizii din Octombrie 2006 ale CNSAS care indica că Verestoy nu colaborase cu Securitatea. Din 1990, averea lui Verestoy a fost concentrată în industria lemnului din Harghita, precum şi în portofoliul lui de acţiuni. El a fost, de asemenea, implicat în câteva scandaluri politice, dintre care unele sunt recente. În 2005, el împreună cu ministrul sănătăţii din partea PNL, Eugen Nicolăescu, au fost implicaţi într-un scandal, din cauza faptului că Ministerul Sănătăţii din România a decis oferirea unui contract în valoare de 7 milioane de dolari firmei Hungastro (o companie de servicii al cărui acţionar majoritar, a fost până de curând Verestoy), după descalificarea celui mai mare ofertant, din cauza unei erori tehnice. În mai 2007 a fost implicat într-o posibilă schemă de tranzacţionare a acţiunilor la Bursa Română prin intermediul informaţiilor privilegiate, în timp ce aceasta era afectată de o lege a parlamentului aflată în curs de adoptare. Deţinea o avere de aproximativ 54 milioane de dolari în 2006.

 

În scurt timp mai multe informaţii.

Sabina Fati
Sabina Fati
Sabina Fati, redactor-sef adjunct
Cele mai citite

Mircea Geoană, sprijinit de Sir George Iacobescu în cursa pentru președinția României

Sir George Iacobescu este singurul român înnobilat de Regina Marii Britanii pentru contribuțiile sale excepționale în domeniul caritabil, comunitar și al serviciilor financiare Mircea Geoană,...

Firmele mici, obligate să implementeze SAF-T de la 1 ianuarie. Fără softuri, nu se poate

Pentru companiile mici, aceste softuri reprezintă un demers care presupune costuri suplimentare Începând cu 1 ianuarie 2025, firmele mici din România vor fi obligate să...

Rezidențiat: Un sistem medical care strigă după ajutor

În timp ce peste 10.000 de candidați au susținut examenul de rezidențiat, România se confruntă cu un paradox cutremurător: avem un număr mare de...
Ultima oră
Pe aceeași temă