Nu mi-a plăcut niciodată armata. Cincizeci de ani în România s-a odihnit prin unităţi. A purtat, singurul război, pe străzile marilor oraşe, în Decembrie 1989, împotriva poporului român. S-a ales cu grade, pensii şi privilegii sociale.
În orice insurecţie militară primul soldat mort este înmormântat cu onoruri militare. Generalii îl avansează în grad post-mortem. La catafalc, vin valuri, valuri, elitele societăţii pentru rămas bun. I se promite că nu va fi uitat niciodată. Familiei îndoliate i se dau nu numai onoruri ci şi rente lunare, de bani mulţi.
Nu acelaşi lucru se întâmplă azi cu cei din linia 1 a frontului de luptă împotriva COVID-19. Sute de cadre medicale au căzut la datorie pe mapamond.
De ce medicii nu sunt echipaţi ca pentru front?
Mă întreb, oare de ce militarii sunt permanent echipaţi cu uniforme şi li se dau, încă din timpurile de pace, armele cele mai performante din lume, iar medicii primesc acestea doar în timpul bătăliilor? Virusul e un inamic nevăzut, dar predictibil.
Poate că nu am fi aflat niciodată despre teribilul asasin, dacă tânărul medic Li Wenliang, din Spitalul central din Wuhan, nu şi-ar fi informat amicii, prin We Chat, de apariţia unor cazuri grave de pneumonii şi nu cerea izolarea celor din jur.
Doctor Li a căzut pe baricada COVID-19. Inamicul nu l-a iertat. Ca o ironie a sorţii, oficialii chinezi au încercat să ascundă moartea lui. De ce? Pentru că puterile lumii, asta e o lecţie nescrisă, dar ştiută, au nevoie de eroi controlaţi, de fiinţe investite cu glorie şi plătite pentru moarte, în folosul patriei, nu de martiri cu puteri ritualice.
Cadrele medicale au fost aplaudate pe străzile din Londra, Madrid, Roma. Partea simţită a societăţii le-a adus omagii. Cea nesimţită, până mai ieri, acuze, insulte şi dosare penale.
Fosta şefă a FMI era îngrijorată că sunt prea mulţi pensionari
Doctorii sunt duşmăniţi de sistemele de pensii şi nu numai. Fosta şefă a FMI, Cristine Lagarde, spunea acum doi ani că sunt prea mulţi pensionari.
Lipsa centrelor ATI din majoritatea spitalelor europene e sinonimă plecării în lupta anticorupţie fără turnători, ca să fim mai blânzi cu ea.
Doctorii au jucat întotdeauna cu albele. S-au poziţionat întotdeauna ca apărători ai cetăţii. Dacă de la început şi-ar fi luat mantia de agresori, altfel ar fi fost trataţi de către puterile vremelnice.
Avem cătanele cele mai instruite, generalii cei mai galonaţi de la Garibaldi încoace, doctori, singuri pe front, pentru că nimeni nu le poate lua locul.
Globalismul a creat salvatori de profesie care nu ştiu nici să oblojească o rană
V-aţi gândit vreodată că disperarea sistemelor private de pensii provine din lupta doctorilor cu bolile?
Azi speranţa de viaţă a europenilor a depăşit 80 de ani din trei motive diferite: penicilina lui Fleming, sistemul de prevenţie a bolilor şi nu în ultimul rând ultra-specializarea profesiei de doctor.
Şi vă mai întrebaţi de ce un CEO de pilon de asigurări e mai bine plătit ca cel mai mare transplantolog? Nimic nu ne mai miră.
Demult am fost preveniţi că viitorul război va fi unul bacteriologic. Iată că avem unul cu un virus corupt, în stare să facă replici în plămânii omului. Nicio autoritate mondială nu s-a pregătit de asaltul lumii nevăzute. Oare de ce?
Avem o criză. Nu există soluţii. Dar linia 1 e forţată să cedeze.
Niciun militar nu luptă 24/24 de ore
Cine e oare în măsură să decidă destinul unor oameni? Cum să trimiţi medicii să lupte 24 de ore din 24? E inuman. Doar în filmele din Vietnam am văzut luptători non-stop. În rest, supermarket-urile au această predispoziţie, dar îşi rotesc angajaţii.
Doctorii nu au suficiente echipamente, spitalele nu au destule ventilatoare, pacienţii respiră din ce în ce mai greu şi nimeni nu sare în ajutorul lor.
Îmi aduc aminte că împotriva corupţilor din statele ce nu se închinau, serviciile şi societatea în civil au scos sute de mii de mujahedini ai ordinului de salvare pe străzi. Acum nu se poate ieşi. E carantină. Dar dacă tot se adună valuri, valuri în camere de cetuială enoriaşii timpului pierdut, de ce nu se constituie o masă critică de salvatori pentru a strânge fonduri pentru a-i recompensa pe salvatorii care n-au timp nici să răsufle?
E o atât de mare aiureală, încât li se induc celor sărmani de înger că singura forţă de luptă e armata pe străzi. Pe străzi, împotriva pensionarilor şi a olimpicilor de la Alba-neagră? Nu înţeleg rostul creării premizelor dictaturii.
Propun: 2% din PIB pentru „înarmarea” medicilor
Sunt fel de fel de scenarii care circulă. Unul mai supercalifragelistic decât altul. Dar nimeni nu-şi pune întrebarea de ce în războiul biologic doar unii luptă şi alţii stau? De ce nu se dau 2% din PIB pentru înarmarea profesiei? Pentru doctori? Avem cele mai balistice lansatoare, cele mai sofisticate radare, cătanele cele mai bine hrănite din istorie, generalii cei mai galonaţi de la Garibaldi încoace, bugetele cele mai greu de măsurat de la Adam şi Eva, iar discipolii lui Hipocrate devin ţinte vii, pentru că nimeni nu le poate lua locul. Oricând un medic poate lucra ca ceasornicar, dar niciodată un ceasornicar nu poate lua locul medicului. Şi de aici întreaga invidie socială.
Premoniţia lui Iohannis de la Suceava: “Aici sigur vor veni mulţi pacienţi!” (octombrie 2019)
Revenim la oile noastre.
La apelul medicilor infectaţi cu COVID-19 din Suceava, care au cerut ajutor din partea colegilor din alte judeţe, 16 cadre medicale din Iaşi au ales să-și lase familiile acasă și să lupte pentru sănătatea sucevenilor.
Aproape o sută de medici şi asistenţi sunt infectaţi şi se află în carantină.
Iohannis a avut o premoniţie, în octombrie, când la invitaţia lui Gheorghe Flutur, a tăiat panglica noului ambulatoriu: “Aici sigur vor veni mulţi pacienţi!”
Mă uit în jur. Şi nu-mi vine să cred. Preşedintele mai are aplaudaci. Şi nicio strategie de luptă.
Un alt preşedinte e doldora de susţinători. A închis cu guvernul lui 67 de spitale. Acum e din nou în agoră şi judecă lumea, în loc să se judece pe sine.
Preşedinţii prezintă doar tactici, nicio strategie
Dacă observaţi, atât schiorul, cât şi marinarul descriu tactici, în apariţiile lor publice, nu prezintă strategii. Amândoi par a fi căzuţi de pe o altă planetă. Dacă îi întrebi ce se întâmplă peste două luni, te vor privi tâmp şi-ţi vor zice ştrengăreşte: “va fi cald şi bine.”
Un om de stat gândeşte la ziua de mâine. Un şef de stat, la când se bagă chenzina şi dacă e destul ştrudel la popota generalilor, acolo unde mereu îi surâde să meargă.
Amândoi s-au folosit de cohortele de salvaţionişti.
Influencerii tac. Simt că li se aproprie COVID-ul de nări?
Oare cei care au hulit şi au stigmatizat elita medicală, pe vremea când era târâtă în cătuşe prin faţa camerelor de luat vederi, nu se gândesc că oricând pot cădea “pe aparate?” Sau în grija celor pe care i-au vopsit cu fel de fel de invective?
Unde sunt influencerii care vorbeau de şpagă în spitale? Ce mai fac lucrătorii din umbră ai serviciilor secrete? Dar iacobinii care dădeau hârtii de 500 de Euro, juveţilor din presă, pentru a scrie un articol rău despre medicii români?
Nu mai apar de frică sau de ruşine?
Oare generalii, mari luptători cu pixul sau creionul pe hărţile imaginare, nu şi-ar putea dona medicilor, în chip de iertare, leafa pe câteva luni?
Unde au fost salvatorii croitoraşului cenuşiu şi a liliecilor din Roşia Montană, zilele trecute, când executivul a amânat hotărârea de acordare a unor sporuri de bani doctorilor, apărătorii noştri din linia 1?
N-aş vrea ca tu, salvatorule de păpădii, să ajungi să-i ceri medicului, pe care mai ieri îl acuzai vitejeşte, dând puternic din taste, un pic de oxigen, din tubul pe care trebuie să-l împartă la mai mulţi bolnavi.
