Î.În prezent, sunt în căutarea unui nou loc de muncă peste hotare, dar sunt uşor confuză şi chiar speriată de o experienţă cu străinii. Pentru a mă adapta cu noua cultură, cred că este nevoie de puţină răbdare până să înţeleg cum merg lucrurile. Totuşi, nevoia de un job, cât şi nevoia de un venit cât mai repede, mă face să nu văd neajunsurile de care mă voi lovi acolo. Cum credeţi că ar trebui să abordez această experienţă şi cum ar trebui să-mi elimin lipsurile pe care le voi avea?
R.Este bine că sunteţi conştientă că vor exista nişte obstacole culturale şi, în acelaşi timp, că nu faceţi o tragedie din acest lucru. Este normal ca marea majoritate a oamenilor din ţara în care vă veţi duce să se comporte conform unor valori culturale locale. Se ştie deja că, de exemplu, nemţii sunt mai stricţi cu regulile şi dornici de o comunicare cât mai clară şi concretă. Sau că americanii sunt mai pragmatici în gândire, italienii mai îngăduitori cu regulile etc. Toate acestea reflectă valorile unei naţiuni.
Vă recomand ca, în funcţie de ţara în care veţi merge, să vă pregătiţi cu informaţii despre felul de-a fi al localnicilor. Există numeroase cărţi publicate pe teme de acest gen, inclusiv cu informaţii din organizaţii, relaţiile cu şefi din altă cultură etc. – un autor celebru, însă mai ştiinţific, este Geert Hofstede.
Această pregătire nu vă va scuti de obstacole în relaţionarea cu oamenii dintr-o cultură nouă, însă veţi fi pregătită pentru a le aborda şi nu veţi mai fi foarte şocată.
Tot în pregătire vă recomand să faceţi o listă de lucruri care vă sperie. Şi, apoi, de lipsuri pe care credeţi că le aveţi. Alături, la fiecare punct din această listă, scrieţi cum aţi putea reduce acel obstacol sau cel puţin frica.
De exemplu, dacă o spaimă e: „Mă vor respinge colegii, pentru că sunt străină”, o soluţie ar putea fi să vă gândiţi: „Da, e posibil să o facă la început, pentru că nu mă cunosc. Aşadar, în primele zile de lucru mă voi strădui să fac cunoştinţă cu cât mai mulţi colegi şi să fructific orice oportunitate de conversaţie non-formală pentru a le povesti despre mine câteva lucruri, să mă cunoască ca om, nu neapărat după eticheta de «străin» sau «român»”. Şi, nu uitaţi că, de multe ori, obstacolele ni le creăm singuri, din cauza unor frici sau neîncrederi în forţele proprii.
