Una din străzile cartierului Portului, care până în 1990 se numea „Canalului”, a primit după revoluţie numele de „Gheorghe Stroiciu”, dar nimeni din primărie nu poate spune când, cum şi de ce s-a întâmplat asta. Un document obţinut în exclusivitate de România Liberă arată adevărata faţă a acestui om, care era gata să bombardeze Galaţiul. În Ordonanţa Definitivă emisă la 01.05.1919 de Cabinetul 2 Instrucţie al Corpului 3 Armată se precizează că Gheorghe Stroiciu, fost docher şi apoi bucătar pe nava „Împăratul Traian”, şi colaboratorul său Gheorghe Muşetescu au fost trimişi în judecată la Curtea Marţială pentru „înaltă trădare”, conform articolului 67 al Codului Penal.
În umbra lui Lenin
Potrivit procurorului militar Mircea Demetrescu, Gh. Stroiciu şi Gh. Muşetescu au acţionat la ordinele dr. Cristu (Cristea) Rakovski, un apropiat al lui Trotski şi Lenin. Rakovski a deţinut funcţii importante în Rusia Sovietică. Lenin l-a trimis pe Rakovski în Ucraina şi România pentru a organiza preluarea puterii de către bolşevici, după modelul puciului de la Moscova. În 1916, Rakovski făcea parte din conducerea Partidului Social Democrat din România şi se afla des la Galaţi, unde lucra intens la deturnarea mişcării sindicale de la revendicările de natură socială, la acţiuni orientate împotriva politicii interne şi externe a guvernului român. Aşa a fost organizată revolta din 13 iunie 1916, când muncitorii s-au încăierat cu trupele de jandarmi. Potrivit documentului de arhivă, în ianuarie 1918 Stroiciu şi Muşetescu acţionau la ordinele de Rakovski, la Chilia, Ismail şi Odessa, unde încercau să strângă adepţi ai mişcării bolşevice, uzând de „ruble de propagandă”. Pe 13 ianuarie 1918, Stroiciu şi detaşamentele revoluţionare au pus stăpânire pe navele româneşti din Portul Chilia, instalând la fiecare navă santinele. Aceste acţiuni împotriva armatei române erau duse „în numele Comitetului Bolşevic Român”. Pe 15 ianuarie 1918, Gheorghe Stroiciu l-a arestat pe comandantul navei „Călăraşi”. Apoi, aceleaşi detaşamente revoluţionare conduse de Stroiciu şi Muşetescu au atacat şi la Odessa, unde se afla o parte din flota română, au arestat ofiţerii armatei române şi au rechiziţionat toate navele româneşti. Gheorghe Stroiciu s-a instalat pe nava „Durostor”, ca „preşedinte al Comitetului Revoluţionar”.
Scopul: bombardarea porturilor româneşti
Gheorghe Muşetescu a procedat similar, instalându-se pe nava „Ştefan cel Mare”, unde şi-a luat şi amanta, instaurând pe navă un regim personal. Aşa cum se precizează la pag 12 din Ordonanţa Definitivă, scopul bolşevicilor era „să se armeze toate vasele române şi cu ele să coopereze cu batalioanele de uscat, bombardând şi distrugând toate porturile româneşti”. Echipajele terorizate au reuşit să îi debarce pe bolşevici abia după trei luni, pe 14 aprilie 1918, după ce cele două nave ajunseseră să plutească în derivă pe Marea Neagră, pentru că Stroiciu şi Muşetescu insistau să dea ordine, dar nu se pricepeau la navigaţie. Numele străzii nu este singurul monument dedicat la Galaţi bolşevicilor. În centrul oraşului, pe soclul statuii fostului primar A. Moruzzi se află bustul lui Spriridon Vrânceanu, participant la revolta din 13 iunie 1916, iar în faţa institutului de proiectări Icepronav se află un monument dedicat încăierării din 13 iunie a muncitorilor cu jandarmii.
