Romania nu exista inca pe harta cand, la 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbey hotara infiintarea in Bucuresti a „Pensionatului Domnesc de Fete”, devenit Scoala Centrala de Fete. Intr-adevar, scoala, pe care o gasim astazi pe strada Icoanei in cartierul cu acelasi nume, se numara printre cele mai vechi scoli din Bucuresti. Prestigiul scolii era dat de faptul ca ii urmau cursurile fiicelor marilor demnitari sau boieri ai tarii, elita acelor vremuri. Spre sfarsitul secolului insa, scoala avea sa dobandeasca un alt titlu de noblete care ii va marca durabil destinul: constructia noului sediu de catre arhitectul Ion Mincu (actualmente in curs de restaurare).
Arhitectul Ion Mincu, absolvent al Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, student al Scolii Nationale de Arte Frumoase din Paris, este considerat parintele stilului de arhitectura neo-romanesc. Universitatea de Arhitectura si Urbanism din Bucuresti ii poarta numele. Cladirea Scolii Centrale se numara printre primele cladiri construite de Ion Mincu in noul stil ce se va dezvolta pe parcusul primelor decenii ale secolului 20 si este totodata constructia cea mai ampla a arhitectului.
Prin mostenirea lasata de arhitectul Ion Mincu, Scoala Centrala nu avea sa fie niciodata o scoala ca oricare alta, cum, de altfel, nu fusese nici pana atunci!
Lucrarile au inceput in 1890, asa cum este inscris peste poarta de intrare in curtea interioara. Mincu a inzestrat cladirea Scoalii Centrale cu elementele distinctive pentru stilul neoromanesc, precum briul sculptat din ceramica sau ancadramentele decorate ale ferestrelor. Impresionant este mai ales porticul amplu al curtii interioare. Coloanele de piatra se inchid in bolti trilobate, formand culoarele impunatoare ale scolii. Pe acolo paseau odinioara domnitele marilor boieri munteni; astazi au privilegiul de a astepta intrarea la ore in acest cadru somptuos toti elevii Scolii Centrale. Nici intrarile in clase nu sunt banale, usile inalte fiind incadrate de un chenar sculptat deasupra caruia este indicat numarul clasei in cifre romane pictate. Destinatia claselor s-a mai schimbat, inscriptiile insa sunt aceleasi de 120 de ani! Culoarul principal unde se afla cancelaria, cabinetul directoarei sau secretariatul, numit si „holul de onoare”, poarta si acum deasupra salilor inscriptiile specifice. Pana si tavanul se incadreaza acestui peisaj arhitectural deosebit, fiind format din panouri de lemn pictat, printre care se remarca un albastru deschis si rosul pompeian.
Pe fatada sunt inscriptionate numele unor mari personaje ale istoriei nationale: Clara Doamna, Doamna Chiajna, Elena Rares, Elena Cuza si Carmen Sylva. Doamne, domnite si insusi pseudonimul Reginei Elisabeta, sotia Regelui Carol I. Galerie simbolica si foarte potrivita pentru a servi drept exemplu domnitelor contemporane, eleve ale scolii.
In curtea interioara in schimb, sunt enumerate pe tot conturul sculptat numele marilor voievozi ai tarilor romane. Aceasta suita de nume ilustre, care parca se revarsa in valuri coplesitoare peste cel care isi roteste privirea de-a lungul colonadei, este destinata sa umple de solemnitate curtea interioara si de respect pe cel care paseste in ea. Curtea interioara este locul ce constituie inima scolii si totodata sanctuarul sau de liniste si de cugetare. Candva accesul in acel loc era oprit elevilor. Astazi, el este permis, (asa se schimba vremurile) insa comportamentul rezervat al acestora demonstreaza semnificatia pe care curtea interioara o pastreaza pentru elevi – ea nu este o curte de joaca, este mult mai mult! Totodata, in curtea interioara asteapta in mod traditional elevii sa intre la probele orale de admitere in liceu sau la probele de bac. Intr-un fel, curtea interioara le poarta noroc.
Amenajata in mai multe formule de-a lungul deceniilor (gradina in stil francez, apoi in stil englez), un lucru nu s-a schimbat: in centrul curtii se afla si astazi frasinul centenar plantat in 1890. In muzeul scolii pot fi admirate poze de la inceputul secolului 20 cu copacelul tanar de atunci!
De-a lungul timpului scolii i s-a mai schimbat numele. A purtat numele Maria Brancoveanu in perioada interbelica si Zoia Kosmodemyanskaya, communisme oblige! Zoia a fost o vajnica partizana sovietica ce a luptat si murit in al doilea razboi mondial. Dupa Revolutie, traditia romaneasca a izbandit iar scoala si-a reluat numele istoric. De asemenea, predarea limbii ruse a fost scoasa.
Chiar daca sub nume diferite, Scoala Centrala a fost intotdeauna o scoala influenta in domeniul stiintelor umaniste. Este binecunoscuta ca fiind o scoala foarte buna pentru predarea limbilor straine, in special franceza. Scoala Centrala este chiar o fereastra deschisa spre sora noastra latina, fiind predate in liceu istoria, geografia si civilizatia franceze. Institutul Francez, aflat la cateva minute distanta, este a doua biblioteca a elevilor. Scoala Centrala trimite in fiecare an un contingent consistent de elevi la olimpiadele pe tara la aceasta disciplina. Este un lucru firesc, fiind de datoria ei sa mentina prestigiul din trecut si sentimentul de apartenenta pe care l-au avut absolventii sai de-a lungul deceniilor: eleve ale Scolii Centrale au fost personalitati cunoscute precum scriitoarele Zoe-Dumitrescu Busulenga, Lucia Demetrius sau Ana Cartianu, actritele Ana Cartianu si Oana Pellea sau Smaranda Gheorghiu, militanta feminista, poeta si exploratoare care s-a aventurat pana la margina continentului european (Norvegia si Capul Nord).
Astazi, activitatea Scolii Centrale sta sub semnul performantei academice si al promovarii mostenirii sale istorice si arhitecturale. Responsabilitatea in calitate de custode a unui monument istoric de interes national este una mare, dar nu constituie o povara pentru centralisti, ci un motiv de mandrie. Ei chiar au infiintat recent o campanie intitulata „Scoala Centrala – trecutul care obliga”, in cadrul acesteia promovand Scoala Centrala si cartierul in care se afla ea, din punct de vedere al patrimoniului arhitectural si istoric. Oare faptul ca elevii Scolii Centrale sunt totodata cetateni implicati in problemele cetatii nu constituie o dovada in plus pentru calitatea invatamantului pe care il asigura Scoala Centrala?
sursa: casamea.ro/blog