Minerul-pustnic Cornel Petricaş, spune că oamenii nu mai cumpără fructe de pădure, pentru că nu mai au bani.
Fostul miner care a ajuns să trăiască în munţi, pe Defileul Jiului, într-un adăpost improvizat, resimte din plin criza financiară. Omul trăieşte din vânzarea fructelor de pădure sau a pieselor pentru aparatele de radio sau televizoare, iar câştigurile sunt tot mai mici. Cornel Petricaş spune că de 20 de ani trăieşte în criză, dar mai sărac decât acum parcă nu a fost niciodată.
Un sihastru tot mai sărac
Cornel Petricaş, acum în vârstă de aproape 63 de ani, a avut cândva o familie, un copil şi un loc de muncă. Acum nu mai are nimic din toate acestea. În urmă cu ani de zile a divorţat, iar casa i-a lăsat-o soţiei lui, să locuiască acolo cu fiul lor. A fost disponibilizat de la mină şi a sperat că suma îi va ajunge să îşi cumpere o altă locuinţă, dar nu a fost aşa. „Cu banii primiţi am zis că-mi cumpăr o locuinţă. Doar că mi s-a îmbolnăvit băiatul şi a trebuit să-l duc la tratamente prin ţară. Când m-am întors la Petroşani, nu mai aveam bani şi nici loc de muncă”, povesteşte bărbatul. A început să muncească, cu ziua, pe la localnici, dar s-a îmbolnăvit şi din nou a ajuns pe drumuri. În urmă cu opt ani a luat muntele în piept. S-a aciuat întâi într-o grotă săpată de geologi pe Defileul Jiului, în zona cantonului Strâmbuţa şi a locuit acolo mai bine de un an, până când cineva i-a dat foc la „casă”. Apoi şi-a făcut un adăpost în munte, ferit de ochii lumii, din haine vechi şi saci de nailon. Vara trăieşte din comerţul cu fructe de pădure şi ciuperci, iar iarna din vânzarea pieselor de radio în târgul de vechituri din Petroşani. Până acum se mai descurca, dar criza financiară a început să-şi spună cuvântul. Adună din ce în ce mai puţini bănuţi şi nu ştie ce va face în continuare. Pentru el criza economică a început de acum 20 de ani, dar oamenii încă mai cumpărau câte ceva, pentru că mai aveau bani.
Două decenii de sărăcie
„Păi eu sunt în criză de 20 de ani, de la Revoluţie. N-am dus-o bine niciodată, dar parcă e mai rău acum ca niciodată. Până acum aveam cât de cât vânzare şi puteam să îmi iau de mâncare. Duminică am fost la târg şi am vândut doar de cinci lei. Cu patru lei mi-am luat două kilograme de făină şi un leu l-am dat la „naş” pe tren. Nu te mai lasă nici ăştia acum să circuli chiar dacă sunt doar cinci kilometri. Spun că au salarii mici şi nu mai au milă de săraci. Săptămâna asta mănânc supă de varză cu găluşte din făină dacă n-am făcut bani. Oamenii îs mai săraci de la o săptămână la alta. Dacă anul trecut îţi dădeau un leu pentru o piesă, acum nu mai dau 50 de bani pentru două”, spune Cornel.
