Mulți dintre reprezentanții statului, care își primesc banii din contribuțiile românilor și care au, prin urmare, obligația de a prezenta detaliat modul în care își desfășoară activitatea, abuzează de funcție îngrădind accesul la informații publice.
Instituțiile importante ale statului, din cele mai diverse domenii, nu respectă legea transparenței decizionale, favorizând astfel formarea unor rețele de corupție în jurul acestora. Actul normativ 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public a fost dat tocmai pentru a contracara formarea unor grupuri mafiote pe seama banului public.
Cu toate că legea este destul de clară, mulți șefi de instituții publice o interpretează după bunul plac, pentru a ascunde actele de corupție, dar și incompetența funcționarilor.
Obligați de judecători să-și facă treaba
Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), aflată în subordinea Ministerului Culturii, instituție condusă de Irina Cios, învârte anual zeci de milioane de lei, finanțând din bani publici proiecte din domeniul culturii.
Șefa AFCN a refuzat să ne transmită, după o cerere remisă la începutul lunii februarie 2017, lista completă a evaluatorilor de proiecte. Mai mult, după ce prima instanță de judecată, Tribunalul Gorj, a obligat instituția să furnizeze informațiile, Irina Cios s-a încăpățânat și a mers mai departe la Curtea de Apel Craiova, doar din dorința de a nu furniza presei informații de interes public.
La o primă verificare a proiectelor de pe site-ul AFCN, am considerat suspect faptul că banii publici nu sunt distribuiți la nivel național ținând cont de aria geografică. Mai mult, am descoperit anumite ONG-uri și SRL-uri care sunt pur și simplu abonate la bugetul Administrației Fondului Cultural Național.
În ceea ce privește evaluatorii proiectelor, am descoperit nume sonore, ca Mihai Ghyka, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, care practic a fost șeful Irinei Cios. După ce nu a mai fost secretar de stat, Irina Cios l-a selectat, în urma unei ,,competiții“, ca evaluator de proiecte.
Iar fostul președinte director general al Radio România, Demeter András István, a ,,aplicat” pentru a deveni evaluator.
De asemenea, mare parte a evaluatorilor de proiecte sunt sau au fost salariați la Institutul Cultural Român (ICR), iar lista poate continua cu alte nume. Poate din acest motiv Irina Cios nu a dorit, nici obligată de instanță, să ne transmită lista completă și asumată a evaluatorilor de proiecte. Am întâlnit situații când un evaluator AFCN este și beneficiar într-un proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
În acest sens, AFCN ne-a răspuns astfel: „Administrația Fondului Cultural Național afișează pe site-ul instituției rezultatele sesiunilor de finanțare după soluționarea contestațiilor, pentru fiecare arie tematică în parte. Motivele pentru care unele proiecte nu sunt finalizate sunt legate de faptul că beneficiarii fie retrag proiectul de la finanțare, fie din motive obiective nu pot duce până la capăt implementarea proiectului. Lista transmisă dumneavoastră cuprinde lista cu proiectele care au primit finanțare și care au fost finalizate conform activităților desfășurate în cadrul fiecărui proiect. Referitor la experții care pot face parte din comisiile de evaluare, legea nu interzice posibilitatea ca un evaluator să depună proiect la o arie tematică la care acesta nu este implicat în procesul de evaluare“.
Ce au uitat să spună cei de la AFCN este care lege nu interzice posibilitatea ca un evaluator să fie și beneficiar. Atât timp cât un evaluator are contract cu AFCN ca evaluator, normal ar fi să nu poată fi beneficiar al aceleiași instituții, indiferent că vorbim de o altă arie tematică. Este un conflict de interese evident, însă
tolerat.
Rolul esențial al presei
După ce am dat în judecată Administrația Fondului Cultural Național pentru că nu a dorit să ne transmită un punct de vedere, judecătoarea Mirela Claudia Simion, de la Tribunalul Gorj, a justificat astfel în motivarea prin care obligă AFCN să furnizeze informațiile: ,,Tribunalul are în vedere rolul esențial pe care îl joacă presa într-o societate democratică, așa cum este și cea din România, acesteia revenindu-i sarcina de a comunica, cu respectarea obligațiilor și responsabilităților sale, informații și idei despre toate problemele de interes general, inclusiv cele care se referă la funcționarea și compunerea comisiilor de evaluare a proiectelor depuse pentru finanțare de către AFCN.
Pentru realizarea acestui rol, presei trebuie să i se asigure accesul real și eficient la informațiile publice, pentru că numai în acest fel se asigură și scopul avut în vedere de legiuitor la momentul inserării dispozițiilor legale cuprinse în Legea 544/2001.
Ori, în cauza de față, tribunalul constată că acest acces liber la informațiile publice solicitate de reclamant a fost știrbit, în condițiile în care acesta nu a reușit să obțină informațiile publice respective”.
Tribunalul are în vedere rolul esențial pe care îl joacă presa într-o societate democratică, așa cum este și cea din România, acesteia revenindu-i sarcina de a comunica, cu respectarea obligațiilor și responsabilităților sale, informații și idei despre toate problemele de interes general, inclusiv cele care se referă la funcționarea și compunerea comisiilor de evaluare a proiectelor depuse pentru finanțare de către AFCN.“
Mirela Claudia Simion, judecătoare la Tribunalul Gorj
În urma scandalului, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București a trimis o echipă de control la Târgu Jiu, care a făcut un raport în care inspectorii echipei de control ar fi constatat că pe lângă faptele de corupție deja sancționate de justiție ar fi descoperit și faptul că softul programului care gestionează examinarea pentru obținerea permiselor auto ar fi fost viciat.
Complexul Energetic Oltenia. Transparența și comunicarea, strânse de gât de Boza
D
e la instalarea lui Sorin Boza la conducerea CE Oltenia, comunicarea a căpătat alt sens. Deși acesta a venit în spațiul public cu declarații de transparență, în realitate comunicarea a fost total nepotrivită, mai slabă și neprofesionistă față de managerii anteriori, care cel puțin nu și-au propus acest lucru. Se observă o discrepanță majoră între ce se declară și ce se realizează de fapt.
Mai mult, Sorin Boza a devenit un generator de știri false și a aruncat în spațiul public de mai multe ori informații care, după ce au fost verificate, s-au dovedit a fi nereale. Dacă în relația cu sindicatele Boza a avut o comunicare mai bună decât alți manageri, totuși în domeniile sensibile, cum ar fi angajările, multe dintre ele politice, și achizițiile publice, există o doză de secretomanie, ceea ce ne duce cu gândul că lucrurile nu funcționează conform legii. În mod predilect, opinia publică își dorește să știe ce se întâmplă cu banul public, ori tocmai acolo este imposibil de aflat, chiar și prin mecanismul transparenței, și toate informațiile se află prin alte mecanisme specifice mass-media.
În CE Oltenia nu se vede ce se întâmplă cu banul public, unde se manifestă cea mai mare secretomanie, dar nici chestiunile legate de angajări și modul cum se realizează achizițiile publice, modul de cheltuire a banilor în general.
Nici informațiile care trebuie prezentate din oficiu nu sunt date publicului; cel puțin cheltuielile majore cu contractele mari de 50 milioane de euro, cum este exemplul certificatelor de CO2, trebuie prezentate publicului.
Angajări nelegale și pe criterii politice, contracte de achiziții publice dubioase, care se ridică la sute de milioane de euro, sunt principalele probleme pe care conducerea CE Oltenia încearcă prin orice mijloace să nu le facă publice.
Obligă pârâţii la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant
P
entru Dragoș Ciprian Pahonțu, director general Romsilva, contractul colectiv de muncă pe ramură este document secret. Regia autonomă de stat cu mult putregai sub preș și multe dosare penale deschise salariaților corupți, mare parte confirmate de instanțe, cu condamnări cu executare, depune toate eforturile posibile de a îngrădi accesul la informații publice. Un grup de salariați ai Direcției Silvice Gorj ne-a sesizat faptul că li se încalcă drepturile din contractul colectiv de muncă de către Adrian Ovidiu Cîrstoc, directorul Direcției Silvice Gorj. Pentru a verifica acuzațiile aduse de salariați, am solicitat Romsilva, în baza Legii 544/2001, o copie după contractul colectiv de muncă, însă regia pădurilor a refuzat să ne pună la dispoziție acest document pe motiv că nu este un document public.
În 22 noiembrie, Tribunalul Gorj a judecat cauza, iar Romsilva și-a trimis un consilier juridic plătit din bani publici să pledeze în instanță pentru ca regia națională să nu fie o instituție transparentă. Mai mult, pledoaria consilierului juridic a făcut ca toată asistența din sala de judecată să se minuneze de aberațiile susținute de acesta. „Este un contract bilateral și nu este public, nu putem să-l facem public fără acordul celeilalte părți. De ce ne cere numai nouă contractul și nu și sindicatelor? Dacă nu este pe site-ul instituției atunci nu este public”, a susținut acesta.
Întrebat de judecătoarea Staicu Simina de la Tribunalul Gorj „în care dintre articolele din legea 544 care fac excepție de la liberul acces se încadrează documentul solicitat”, consilierul juridic Romsilva nu a știut să răspundă. Așa cum era de așteptat, soluția judecătorului a fost: „Obligă pârâţii să comunice reclamantului, în scris, informaţia solicitată prin cererea nr. 52, înregistrată sub nr. 7321/05.07.2017. În astfel de situații, în care instituții publice puternice își permit să batjocorească legea doar pentru faptul că pot dispune, că au la dispoziție resurse, cine plătește pentru incompetența sau pur și simplu orgoliile și încăpățânarea unor directori puși în fruntea instituțiilor politice? Din toată armata de consilieri juridici ai Romsilva, oare niciunul nu cunoaște Legea 544/200?
DRPCIV București ascunde
publicului acte de corupție
Gorjul s-a numărat printre județele care au fost zguduite de scandalurile numite „Mafia permiselor auto”. În urma acestor scandaluri, medici care au falsificat mii de fișe medicale, dar și instructori auto au fost judecați și condamnați. Polițiștii care erau pe mână cu aceste grupări infracționale au fost cercetați într-un dosar separat, disjuns de către DNA Craiova. Au trebuit 5 ani de cercetări penale pentru ca procurorii anticorupție de la Serviciul Teritorial Craiova să constate că nu există fapta. „La solicitarea dvs. din data de 23 noiembrie 2017, Biroul de Informare şi Relaţii Publice este abilitat să vă comunice următoarele: la data de 07 iulie 2017, în dosarul la care faceți referire, procurorii din cadrul DNA – Serviciul Teritorial Craiova au dispus soluția clasării, conform art. 16 alin 1, lit. a («fapta nu există») și c («nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea»). De asemenea, a mai fost dispusă disjungerea și declinarea competenţei de soluţionare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cu privire la săvârșirea infracțiunilor care nu sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție“, a transmis Biroul de presă DNA.
În urma scandalului, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București a trimis o echipă de control la Târgu Jiu, care a făcut un raport în care inspectorii echipei de control ar fi constatat că pe lângă faptele de corupție deja sancționate de justiție ar fi descoperit și faptul că softul programului care gestionează examinarea pentru obținerea permiselor auto ar fi fost viciat.
Pentru a verifica dacă se adeveresc informațiile, am solicitat DRPCIV București să ne pună la dispoziție o copie după „Raportul grupului de control“, cu concluziile şi recomandările respective. Controlul a fost realizat în decembrie 2013 la Gorj, în urma arestării a doi poliţişti examinatori (Copiluş Emil şi Stroe Cristian).
Trei solicitări și două reclamații administrative am adresat DRPCIV București pentru a ne pune la dispoziție o copie după raportul grupului de control, însă în zadar, conducerea instituției a fost de neclintit. Motivând că documentul are caracter secret odată cu începerea urmăririi penale. Documentele cu caracter confidențial sunt actele înfăptuite de procuror în dosar la care publicul nu are acces până la trimiterea în judecată.
Și în acest caz, DRPCIV București a îngrădit liberul acces la informații de interes public mass-mediei și a abuzat. Atâta timp cât astfel de instituții sunt finanțate de populație, este normal ca publicul să afle adevărul despre modul cum sunt cheltuiți banii. Societatea din România nu trebuie să fie pusă în situația de a finanța rețele de polițiști corupți, așa cum s-a întâmplat în situația de mai sus. Un act de control al unei instituții publice este un document public, pentru că în acel document se vede clar cum au fost desfășurate activitățile instituției.