» Pentru o tara care a trecut prin cateva dintre cele mai mari orori ale razboaielor din Balcani, Croatia s-a refacut surprinzator de repede si se afla acum intr-un stadiu avansat al negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. Pana si observatorii cei mai prudenti considera drept foarte plauzibila o aderare in 2012, simultan cu Islanda, ceea ce va ridica numarul tarilor membre UE la 29.
Croatia s-a dovedit un foarte bun elev si, in mod paradoxal, principala problema pe care o intampina astazi in negocierile sale cu UE este chestiunea nerezolvata a frontierei cu mica sa vecina Slovenia. Slovenia, membru in UE din 2004 si statul fost comunist cel mai performant, a amenintat deja in mai multe randuri Croatia ca va opune un veto intrarii acesteia in UE daca problema delimitarii litoralului dalmat, in locul in care cele doua tari se intalnesc, nu va fi rezolvata satisfacator. Slovenia nu s-a opus insa cooptarii Croatiei in NATO, decizia in acest sens fiind anuntata in timpul summitului NATO care s-a tinut anul trecut la Bucuresti.
Negocierile de aderare la UE
Croatia si-a inceput negocierile de aderare la UE simultan cu Turcia. Tara catolica si bucurandu-se de sprijinul solid al Germaniei si Austriei (pentru germani si austrieci, coasta croata este una dintre principalele destinatii turistice), Croatia spera sa fie primita in UE in 2010 sau cel mai tarziu in 2011, gasind ca 2012 este o data mult prea indepartata. Totusi, potrivit multor analisti, Croatia ar putea descoperi ca ramane pentru moment ostatica negocierilor Uniunii Europene cu Turcia, negocieri care bat pasul pe loc. Rezistenta fata de primirea Turciei este foarte mare in UE, in ciuda afirmatiilor oficiale si a faptului ca Turcia si-a inceput, ca si Croatia, negocierile de aderare. Europenii ar putea fi tentati sa taraganeze si negocierile cu Croatia numai pentru a nu da argumente acelor forte politice din Turcia care insista asupra faptului ca Europa nu va accepta niciodata o tara musulmana, cu o demografie galopanta, cum este Turcia.
In afara de aderarea la UE, Croatia mai are cateva mari proiecte urgente. Unul dintre ele este diversificarea economiei, astfel incat aceasta sa nu se mai bazeze intr-un mod atat de excesiv pe turism. Inaintea crizei economice, turismul era sectorul cel mai infloritor si, in combinatie cu serviciile, ocupa peste jumatate din populatie. Efectele crizei, care au atins in mod direct turismul, au aratat insa cat de precara si dezechilibrata este aceasta situatie.
In mod direct legata de chestiunea diversificarii economiei mai este si cea a diversificarii surselor de energie, Croatia fiind, ca majoritatea tarilor Europei de Est, un net importator de energie, ceea ce o face foarte vulnerabila atunci cand pietele energetice isi dovedesc volatilitatea.
Chestiunea refugiatilor si a criminalilor de razboi
In afara de gasirea unei intelegeri finale cu Slovenia vecina, Croatia mai are de infruntat cateva mari exigente ale UE inainte de a putea adera. Inainte de a accepta candidatura Croatiei, UE a exercitat mari presiuni asupra Croatiei pentru ca aceasta sa faca mai mult pentru a aresta si transfera in custodia Tribunalului International de la Haga o serie de prezumtivi criminali de razboi, printre care, in primul rand, fostul general croat Ante Gotovina. Asa se face ca negocierile Croatiei cu UE nu au putut incepe decat in decembrie 2005, dupa arestarea "providentiala" a lui Gotovina in Spania. Generalul fugar se afla de atunci incarcerat la Haga, unde procesul sau abia a inceput, el fiind cea mai inalta personalitate militara sau civila croata inculpata pentru crime de razboi.
O alta chestiune in care Croatia inca nu a convins este cea a refugiatilor. Intre 1991 si 1995, in timpul razboiului, multe persoane – atat croati, cat si sarbi si bosniaci – au fost deplasate cu forta sau au fugit pentru a scapa de lupte si de curatarea etnica. Peste 100.000 de croati expulzati din regiunile sarbe din Bosnia (Republika Srpska) continua astazi sa traiasca in Croatia fara a se putea intoarce la casele lor. In mod simetric, peste 200.000 de sarbi din Croatia au fugit in Serbia sau in Bosnia, iar astazi nu se mai pot intoarce la locurile lor de origine. Guvernele croate, din 1995 incoace, au facut totul pentru a amana sau taragana chestiunea revenirii persoanelor de etnie sarba care au fost expulzate sau au fugit. In ultima vreme, Uniunea Europeana si-a moderat retorica umanitara, iar presiunile asupra Croatiei pentru a o face sa accepte intoarcerea sarbilor fugiti sau expulzati s-au facut tot mai rare, pe masura ce Croatia s-a apropiat din ce in ce mai mult de UE.
