» In Bulgaria, caderea comunismului si-a avut radacinile in manifestatiile ecologiste si in absurda campanie lansata de dictatorul Todor Jivkov impotriva minoritatii turce. Pana atunci, Bulgaria fusese ignorata de Occident, fiind cunoscuta doar drept tara din care proveneau cele mai mari cantitati de esenta de trandafir. Brusc, in vara anului 1989, a cazut stirea ca Bulgaria e pe cale de a-si expulza minoritatea turca in directia Turciei vecine.
In realitate, regimul inca din 1984 hotarase sa slavizeze aceasta populatie de circa 800.000 de locuitori (aproape 10% din populatia tarii la acea data). Turcii au inceput sa fie obligati sa-si schimbe numele, pentru a le da o consonanta slava, dupa cum incepusera sa fie schimbate si numele localitatilor. Folosirea limbii turce in public era interzisa. Turcii care refuzau toate acestea erau lasati sa paraseasca Bulgaria, ei pierzandu-si, desigur, posesiunile lasate in urma. Turcii plecau umpland trenuri intregi, intr-un exod cum nu se mai vazuse de la al doilea razboi mondial. In cateva saptamani, aproape un sfert de milion de etnici turci din Bulgaria au ajuns in Turcia, unde majoritatea au fost cazati in lagare ridicate in pripa.
Lovitura de palat
Pe acest fundal, in Bulgaria, Todor Jivkov, care avea aproape 80 de ani, a fost inlaturat de la putere foarte simplu, printr-o lovitura de palat efectuata de Politbiuroul local. Inlaturarea lui de la putere de catre fostii tovarasi a avut loc pe 10 noiembrie, chiar in dimineata de dupa deschiderea Zidului Berlinului. Dupa toate probabilitatile, Moscova aprobase, daca nu chiar initiase inlaturarea lui de la putere, si asta, in ciuda faptului ca Jivkov nu era numai un comunist, dar si un rusofil fervent, care la un moment dat ii propusese lui Brejnev ca Bulgaria sa adere la URSS. Inlaturarea de la putere a lui Jivkov de catre "comunistii reformati" nu a fost insa de ajuns pentru a satisface protestatarii, in primul rand ecologistii, care se obisnuisera de multa vreme cu organizarea unor manifestatii de protest.
Noul lider, fostul ministru de Externe si membru al Politbiuroului Petar Mladenov, spera sa poata prelungi comunismul, iar pentru asta isi asumase ambele functii ale lui Jivkov, atat pe cea de secretar general al partidului comunist, cat si pe cea de presedinte al consiliului de stat. Tragand insa lectiile din cele intamplate in celelalte tari foste comuniste, mai ales in Romania, Mladenov a abolit ambele functii, devenind simplu, in aprilie 1990, presedintele Bulgariei. El a trebuit insa sa demisioneze in iulie 1990, dupa ce a fost acuzat ca in momentul manifestatiilor antiguvernamentale din decembrie 1989 sugerase trimiterea tancurilor impotriva demonstrantilor.
Ecologismul politic
Spre deosebire de Romania, in Bulgaria nemultumirea fata de poluare a fost unul dintre factorii care au contribuit, fie si partial, la caderea comunismului. Nemultumitii, adversarii regimului si ecologistii improvizati (acestia neconfundandu-se, dar gasindu-si temporar obiective comune) au format in anii ‘80 o grupare intitulata Ecoglasnost (de la "glasnost", termenul-cheie al deschiderii politico-economice initiate de Gorbaciov in URSS), grupare care s-a politizat si care a participat la zarva politica din octombrie si noiembrie 1989, aceasta incheindu-se cu rasturnarea dictatorului Todor Jivkov. Ecoglasnost era deja foarte activa in momentul in care in partea cealalta a Dunarii, in Romania, nimeni nu se ocupa de ecologie. Dupa caderea comunismului, Ecoglasnost s-a dizolvat incetul cu incetul, dar activitatile ecologice au continuat.
Astfel, in iunie 1990, ecologistii bulgari s-au facut inca o data cunoscuti blocand podul de peste Dunare pentru a protesta impotriva poluarii fluviului de catre combinatul chimic de la Giurgiu. Bulgaria se plangea de altfel si in timpul comunismului de faptul ca uzinele romanesti isi varsau deseurile direct in fluviu (cu toate ca si alte tari, in amonte, poluau Dunarea, inclusiv Slovacia si Ungaria). Asa incat, daca e sigur ca in Romania regimul lui Ceausescu nu ar fi permis manifestatii cetatenesti impotriva pericolului potential pe care il reprezenta centrala de la Kozlodui, in schimb, in Bulgaria se formase deja in 1989 "Miscarea Ecologica pentru Apararea Orasului Ruse", miscare care protesta impotriva felului in care combinatul de la Giurgiu, pe malul celalalt al Dunarii, varsa in fluviu deseurile chimice.
Din acea "Miscare" faceau parte multi disidenti, care in anul 1990 au creat primul "Partid Verde" din regiune, partid care a venit cu aceasta noutate: apararea mediului inconjurator poate fi o activitate politica. In 1992, acest curent ecologist a fost suficient de puternic pentru a forta guvernul sa renunte la construirea unei a doua centrale nucleare pe Dunare. Totusi, cu toate manifestatiile lor foarte vizibile din momentul caderii comunismului, ecologistii au disparut treptat din atentia alegatorilor bulgari, pe care i-a gonit, printre altele, directia mult prea intelectuala pe care o luau acestia.
Dupa momentul euforiei
Dupa inlocuirea lui Jivkov, comunistii reformati s-au mentinut sub diferite forme la putere pana in 1997, cand nemultumirea era atat de mare incat intreaga economie a tarii se oprise, strazile erau din nou pline de manifestanti si avusesera loc chiar si adevarate "revolte ale foamei". Incepand din acel moment insa, bulgarii si-au pierdut interesul pentru trecutul lor comunist. Comisia care se ocupa cu studierea arhivelor serviciilor de securitate a fost fondata abia acum doi ani. Micile revelatii, precum faptul ca presedintele Ghiorghi Parvanov a fost informator politic, intereseaza doar putina lume. Evenimentul in sine care a fost rasturnarea regimului in 1989 lasa astazi lumea indiferenta. Multi au devenit blazati, vazand cum fosta nomenclatura comunista s-a transformat in mafie capitalista. 1989 este astazi o istorie trecuta si ingropata.
Marturia personala a lui Veselin Jelev, ziarist la cotidianul Trud
"Pe 10 noiembrie 1989, ma aflam in gara din Sofia pentru a lua trenul, impreuna cu sotia mea, plecand intr-o vacanta in RDG. Mi-am dat seama de indata de linistea care domnea in holul cat o catedrala al garii. Toata lumea asculta megafoanele, unde radioul de stat anunta prima stire adevarata in cei 45 de ani care se scursesera de la razboi: comunismul cazuse!
Realitatea era insa mult mai nuantata. Noul lider, Petar Mladenov, i-a multumit lui Jivkov pentru activitatea sa vreme de 35 de ani si a promis ca va indrepta tara spre democratie. «Democratie»!… Aceasta era noua mantra cu care au fost inlocuite «glasnost» si «perestroika», cuvinte pe care de altfel Jivkov evitase intotdeauna sa le pronunte. si nu se mai spunea de asta data nici «democratie populara» si nici «democratie muncitoreasca», ci «democratie» pur si simplu, ca in lumea libera. Dar, pentru moment, liderii ramasesera aceiasi, gata sa cedeze monopolul politic pentru a putea deveni capitalisti prosperi.
Am pornit spre RDG. Mergeam cu trenul, pentru ca nu ne puteam permite sa platim avionul. Asta s-a dovedit insa o sansa, pentru ca asa am putut traversa celelalte tari comuniste in care regimul era in plina descompunere. Trecand in Romania, controlorul a incuiat usile vagonului si a sfatuit pe toata lumea sa se incuie in compartimente. O multime de oameni murdari si zdrentuiti asaltau trenul in fiecare gara, cersind bani, mancare sau tigari. Traversarea Romaniei a durat 12 ore, in care nu am vazut decat mizerie si tristete. Atunci i-am spus sotiei: «Noi l-am dat jos pe Jivkov, dar romanii au sa-l omoare pe Ceausescu!»…
La intoarcerea in Bulgaria am descoperit ca ziarul la care lucram isi schimbase numele, asa cum toti si toate in Bulgaria cautau acum sa-si picteze altfel fatada pentru a parea metamorfozati. Colegii mei se ciorovaiau politic, biserica era dezbinata. Guvernul anuntase ca va liberaliza preturile, asa ca magazinele erau goale. Eram cu totii liberi si saraci. Am relizat atunci ca traversarea mea a Europei nu se terminase. De fapt, abia incepuse si nici acum nu stie nici Dumnezeu cat va dura. Aveam atunci doar 31 de ani."
