» Se implinesc saptamana aceasta exact 20 de ani de la ceea ce s-a numit Revolutia de Catifea. Regimul cehoslovac era printre cele mai stricte din Europa comunista, perestroika lui Gorbaciov inca nu patrunsese acolo, iar conducerea partidului privea cu ingrijorare la cele intamplate la vecini, in Polonia si Ungaria, unde comunismul se prabusise deja. Pe 9 noiembrie a cazut Zidul Berlinului si peste tot s-a raspandit sentimentul ca schimbarile erau ireversibile.
In Cehia, totul a inceput in vinerea de 17 noiembrie 1989, cand politia a intervenit pentru a pune capat unei manifestatii a studentilor praghezi. Indignarea produsa atunci in populatie si, in primul rand, anuntul ca interventia politiei si a fortelor speciale a facut un mort au dat nastere altor manifestatii, care s-au extins pana in decembrie.
Studentii au intrat in greva, urmati de actorii de la teatre, care si-au deschis salile pentru organizarea de intalniri si discutii ale manifestantilor. In Praga, Vaclav Havel impreuna cu alti intelectuali si cu membrii Cartei 77 au lansat Forumul Civic, in vreme ce in Slovacia se forma gruparea echivalenta Publicul Impotriva Violentei. Una dintre acele manifestatii, de pe 20 noiembrie, a reunit in Praga aproape o jumatate de milion de participanti.
Legenda lui Martin Smid
Revolutia de Catifea s-a construit insa pe o minciuna. stirea mortii unui tanar student de 19 ani (despre care se spunea ca s-ar fi numit Martin Smid) era falsa, iar cei care au propagat-o si inflorit-o erau foarte constienti de asta. Nu se va sti probabil niciodata de unde a pornit zvonul, dar sunt cunoscuti cei care l-au difuzat. Unul dintre acestia, jurnalistul si disidentul Jan Urban, a recunoscut ulterior ca era vorba de un zvon neautentic si ca nimeni nu a murit in timpul manifestatiilor si nici dupa aceea. Citat ieri de cotidianul International Herald Tribune, Urban a spus: "Ca jurnalist, imi este rusine, intrucat era vorba de o greseala profesionala. Nu am insa nici un fel de regret, intrucat asa am ajutat sa se puna capat celor patru decenii de comunism".
Potrivit unei alte variante insa, mitul studentului ucis are o alta sursa. S-a spus ca un politist in civil s-a intins in mijlocul strazii, prefacandu-se ca e mort, probabil pentru a-i speria pe ceilalti manifestanti. Efectul a fost insa total invers. Un element determinant a fost faptul ca mitul tanarului ucis a fost preluat si de radiourile straine care transmiteau in ceha si slovaca, in primul rand Radio Europa Libera si BBC. Numele respectivului politist pare a fi cunoscut: Ludvik Zifcak, actualmente unul dintre membrii conducerii minusculului Partid Comunist al Cehoslovaciei, care militeaza pentru reunirea celor doua tari si pentru intoarcerea la comunism. Oricare a fost adevarul, guvernul se ingrijorase atat de mult incat, intr-una dintre seri, la televiziune, care era controlata de stat, a fost difuzat un interviu cu un student ce se numea intr-adevar Martin Smid, pentru a dovedi ca acesta era in viata si nevatamat, insa asta nu a pus capat legendei, care a continuat sa se raspandeasca.
Victoria Forumului Civic
Manifestantii, coordonati in jurul Forumului Civic, au formulat cereri foarte limpezi: demiterea oficialilor aflati in spatele tentativei de reprimare violenta a manifestatiilor si eliberarea tuturor detinutilor politici (Havel insusi era un fost detinut politic). Treptat, cererile au devenit tot mai indraznete, mergand pana la demiterea guvernului. Pe 20 noiembrie, premierul Vladislav Adamec s-a intalnit cu o delegatie a Forumului (din care Havel nu facea parte), careia i-a promis ca guvernul nu va mai folosi violenta impotriva manifestantilor. Acela a fost momentul in care cardinalul Frantisek Tomasek, primatul catolic al Cehiei, a luat cuvantul in favoarea manifestantilor.
Pe 28 noiembrie, Partidul Comunist cehoslovac a anuntat in mod oficial ca se retrage de la putere si ca accepta principiul multipartitismului. Incepand din acel moment, lucrurile au mers extrem de repede. Pe 10 decembrie, presedintele Gustav Husak a anuntat formarea primului guvern compus in majoritate din noncomunisti de dupa al doilea razboi mondial. Imediat dupa aceea, Husak a demisionat. Doi fosti disidenti au fost alesi in cele mai inalte posturi: slovacul Alexander Dubcek in fruntea parlamentului tarii, iar pe 29 decembrie Vaclav Havel a devenit presedintele Cehoslovaciei.
Evolutii post-1989
Asa cum s-a intamplat practic in toate tarile iesite din comunism, multe evenimente si detalii din jurul rasturnarii vechiului regim raman neclare. Fara a intra in teoria conspiratiilor, se poate pune intrebarea cum de s-a facut ca armata a ramas pasiva in fata tuturor manifestatiilor si de ce, cu toate ca politia secreta era foarte puternica si competenta, nici unul dintre liderii manifestatiilor nu a fost arestat. Probabil ca explicatia finala este mult mai simpla si ca pasivitatea uluitoare a guvernului si a fortelor de ordine, odata incheiata violenta primelor zile, s-a datorat mai degraba tensiunilor din cadrul partidului, care era divizat intre reformistii iesiti din noua generatie de atunci si conservatorii ce refuzau orice schimbare. Tensiunile dintre aceste doua factiuni au putut bloca orice initiativa eficace a puterii.
Devenit presedinte, Havel a refuzat, in numele democratiei si al libertatii de exprimare, sa cedeze presiunilor celor care ii cereau sa dizolve Partidul Comunist. Surprinzator, Partidul Comunist din Cehia este astazi unul dintre putinele partide comuniste din Europa care nu si-a schimbat numele si nu s-au indreptat spre social-democratie. De cate ori sunt alegeri, Partidul Comunist Ceh realizeaza si astazi un scor solid de circa 15% din totalul voturilor.
Originea numelui Revolutiei de Catifea
Numele Revolutia de Catifea s-a incetatenit atat de mult incat putini isi pun intrebarea de unde a venit aceasta expresie. Explicatia cea mai comuna este aceea ca rasturnarea comunismului in Cehia a fost numita "de catifea" datorita faptului ca s-a petrecut pasnic, fara sa se traga un singur foc de arma. In realitate, exista foarte multe sanse ca numele sa fi fost inspirat de nenumaratele grupuri underground de jazz si rock care faceau ca scena muzicii alternative in Praga comunista sa fie la fel de exuberanta ca in orice metropola occidentala.
Printre aceste grupuri se afla si formatia rock "Plastic People of the Universe", care se inspira foarte mult din repertoriul si stilul interpretativ ale legendarului grup american "Velvet Underground" ("velvet" in engleza inseamna "catifea"), precum si ale inclasabilului Frank Zappa ("Plastic People of the Universe" este, de altfel, o piesa din acea perioada a lui Zappa). "Plastic People of the Universe" canta in special piese din repertoriul "Velvet Underground". Cativa dintre membrii grupului au fost arestati si inchisi in 1976, iar Vaclav Havel, care a intervenit atunci in favoarea lor, afirma chiar ca "Plastic People" au fost cei care au inspirat faimoasa Carta 77, manifestul intelectualilor si artistilor cehi ce a pus bazele revolutiei din 1989.
Vaclav Havel
Dramaturgul persecutat, disidentul care, nemaiputandu-si pune piesele in scena, lucrase o vreme intr-o braserie a devenit, in decembrie 1989, presedintele Cehoslovaciei. Din 1993, vreme de un deceniu, el a fost presedintele Cehiei, in urma scindarii tarii, petrecuta fara voia sa si careia i se opusese in zadar. Importanta numelui lui Havel a facut ca Cehia sa fie de indata acceptata international ca o tara democratica si cu un mare potential uman si economic. In acelasi timp, Havel a comis o serie de erori care au putut sa surprinda, sau chiar sa raneasca pe multi. Om incapatanat, el a facut intotdeauna numai cum ii dicta constiinta, fara sa se gandeasca la urmarile politice si fara sa-si asculte consilierii.
Abia devenit presedintele Cehoslovaciei, Havel a mers sa-l viziteze pe presedintele Austriei vecine, Kurt Waldheim, care era, pe atunci, mentinut intr-o carantina diplomatica de catre majoritatea capitalelor planetei, dupa ce se descoperise ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial facuse parte dintr-o unitate din Wehrmacht ce comisese atrocitati in Balcani. Havel a mers sa-l viziteze pe Kurt Waldheim la Viena, cu toate ca se stia deja ca acesta isi ascunsese trecutul cand fusese, vreme de un deceniu, secretar general al Natiunilor Unite, altfel zis, al organizatiei internationale ce fusese creata in urma infrangerii Germaniei. Dupa entuziasmul initial, s-a vazut ca foarte putini il mai citesc astazi pe Havel in Cehia.
Piesele sale de teatru fac parte din acea literatura "a interstitiului", cum o numea criticul roman Sorin Alexandrescu, o literatura cifrata, codata, care a functionat in timpul cenzurii comuniste, cand exercitiul lecturii consta in a cauta sub metafore sensul ascuns si subversiv. Acea literatura a ajuns insa astazi sa para greoaie si incarcata de un simbolism a carui cheie noile generatii nu se mai caznesc sa o caute.