» "Alfabetizarea financiara" este o sintagma care incepe sa preocupe tot mai mult guvernele dupa experienta traversarii unei crize care a luat pe nepregatite autoritatile, dar mai ales populatia. In Vestul Europei si in SUA, educatia financiara incepe inca din gimnaziu. In Romania, arhitectii reformei din invatamant abia s-au pus de acord cum sa arate fundatia. Intre salarizarea profesorilor si depolitizarea directorilor de scoli, alfabetul finantelor personale poate parea un moft capitalist cu care nimeni nu are vreme sa-si mai bata capul.
Despre bani inveti in primul rand de acasa, din familie. E greu de crezut ca vei avea reflexul economisirii, de exemplu, daca parintii merg din leafa in leafa si cauta mereu sa imprumute bani de la rude sau prieteni. E adevarat ca, cel putin in situatia Romaniei, o buna parte a adultilor au fost nevoiti sa invete de la copii cum se deschide un cont bancar sau la ce foloseste un card. Totusi, cei sapte/sase ani de acasa au un echivalent in atitudinea fata de bani, indiferent cat de mult si repede evolueaza produsele financiar-bancare. Pilonul III nu ii poate ajuta cu nimic pe cei aflati la pensie azi. Pentru pensionarii de peste 20-30 de ani insa, efortul de a economisi azi poate face diferenta dintre un medicament mai scump si unul mai ieftin ori dintre un bilet de tratament pe an sau unul o data la doi-trei ani.
Ce poate face scoala? Am fost curios sa vad cum procedeaza altii… De pilda, Consiliul Profesorilor Americani de Matematica a incurajat si sprijinit publicarea unor manuale alternative care isi propun "sa dea matematicii un sens practic" si sa invete elevii claselor superioare de gimnaziu si pe cei de liceu cum sa foloseasca notiuni teoretice standard, din programa de baza, in situatii practice, legate de administrarea finantelor personale. Cum functioneza, de exemplu, dobanda compusa la un cont de economii. Sau cum poti folosi matematica in relatie cu cardurile de credit, cu taxele si impozitele, cu actiunile si obligatiunile, cu ipotecile sau creditele de consum.
Mai aproape de noi, in Uniunea Europeana exista diferente mari in ceea ce priveste preocuparea metodica, institutionalizata, pentru ceea ce birocratii de la Bruxelles, dar si firmele care vand servicii si produse financiare incep deja sa numeasca "nevoia de alfabetizare financiar-bancara".
O cercetare in cele 27 de tari membre a incercat, imediat dupa ultimul val de extindere, sa identifice scheme de educatie – guvernamentale sau private – si grupurile de populatie carora li se adreseaza. Rezultatul: Marea Britanie, Germania si Austria au cele mai multe scheme, in timp ce in Estul Europei liderul de pluton este Polonia. Romania trece neobservata, la fel Bulgaria, Slovenia, Letonia si Luxemburg. Cel mai intens sunt vizati elevii si studentii, iar educatia incepe chiar din gimnaziu.
Austriecii, de exemplu, au introdus la gimnaziu si liceu o "licenta in finante personale", numita "Pregatit pentru Bani" ("Fit furis Geld"), care functioneaza pentru trei niveluri de varsta: 10-11, 14-15 si 16-18 ani. Schema este o cooperare public-privata, iar elevii invata ce inseamna costul de zi cu zi al vietii, cum e sa ai datorii, folosirea corecta a cardului si a telefonului mobil.
Cercetarea europeana constata, pe de alta parte, ca mediul privat – banci, institutii financiare – isi asuma tot mai mult misiunea de a educa actualii si viitorii clienti, iar sumele sunt investite prin intermediul campaniilor de responsabilizare sociala (asa-numitele CSR) derulate de unele companii. Este cumva cazul Romaniei, cel putin in ultimii doi-trei ani, unde proiectele sunt sustinute de banci precum BCR, ING, Raiffeisen, BRD sau de organizatii ca Junior Achievement, orientata spre educatia antreprenoriala?