» Raiffeisen Capital& Investment pare sa aiba norma: recomanda cumparare in fiecare an pe SIF-uri la preturi-tinta cu pana la 100% peste cele din piata.
» Cum nimeni nu pare sa urmareasca succesul unor prognoze ale analistilor, fie din sectorul guvernamental, fie independenti, trecem in revista cateva rezultate si motivatii posibile.
In urma cu mai bine de un an, mai multe case de brokeraj dadeau cumparare pe SIF-uri. Motivele sunt deja binecunoscute: bancile din portofoliu, ridicarea pragului de detinere, perspectivele bune ale unei economii emergente. N-au crescut cotatiile SIF cu 100% in 2008, ba au scazut cu mai bine de 80%, dar asta nu i-a descurajat pe cei de la RCI sa ofere si in acest an o perspectiva optimista: in opinia lor, actiunile SIF care s-au dublat in intervalul martie-iunie, pe fondul revenirii burselor la nivel global, ar putea sa mai aduca inca 65-95% investitorilor. De ce s-ar intampla asta? Pai, tot pe baza de VUAN, prag etc. Nu se mai sufla un cuvant in ultima vreme, in rapoartele brokerilor, despre perspectivele "roz" ale sectorului bancar autohton (vezi restantele in crestere), nici despre cele ale economiei emergente romanesti (FMI a majorat prognoza de scadere a PIB de la -4% la -8%).
Avand in vedere "reusita" prognozei de anul trecut, ne-am fi asteptat de la brokerii RCI la foarte multa moderatie cand mai avanseaza procente de crestere. Nu s-a intamplat asta si ni se pare nimerit in acest context sa trecem in revista cateva tipuri de prognoze si motivatiile lor. Le impartim pe doua categorii: autoritati si analisti arondati unor structuri private.
Ati remarcat in ultima vreme ca estimarile autoritatilor (Guvern, Comisie de Prognoza, BNR etc.) sa fie infirmate de realitate, in sensul bun? Adica, performantele economiei ori cele ale monedei nationale sa fie mai bune decat estimarile? Eu nu am vazut asa ceva, ba din contra, de fiecare data prognozele autoritatilor sunt revizuite in sens negativ. De ce se simt responsabili oficialii cu euforizarea maselor? Pentru ca economia globala a ajuns sa depinda in mod hotarator de consum.
Orice umbra de indoiala privind viitorul este interpretata de consumatori ca o invitatie la a tempera achizitiile (de multe ori irationale, peste posibilitatile lor reale), de a lua mai putine credite etc. Or, asta inseamna mai putine comenzi, profit mai mic pentru companii, dividende mai mici pentru actionari, venituri mai reduse pentru stat. Asa ca se prefera inducerea unui optimism nefondat unui pesimism care reflecta starea reala a economiei. Asta, pana cand situatia chiar impune o strangere severa a curelei, moment pe care autoritatile il pregatesc trecand brusc la scenarii apocaliptice pentru ca electoratul sa accepte mai usor venituri mai mici si impozite mai mari.
Cum merg lucrurile in cazul analistilor independenti? Aici se pun in prim-plan interesele clientilor proprii. Va amintiti de agentiile de rating care au retrogradat calificativele unor companii abia cand acestea erau gata-gata sa intre in faliment (vezi, de exemplu, cazul AIG)? Un broker nu da un raport cu recomandare "sell" pe o companie daca unii dintre cei mai importanti clienti ai sai vor sa vanda. Invers, cand acestia doresc sa acumuleze, analistul nu se va grabi prea tare cu rapoartele optimiste. Piata are tendinta sa se miste pe termen scurt in directia recomandarilor analistilor, cu cat numele acestora este mai sonor sau recomandarile se suprapun cu altele de acelasi tip. Dar, pe termen mediu, apar invariabil corectii, economia avand obiceiul sa nu se ralieze unor prognoze interesate.
Lichiditatea a scazut semnificativ, iar fenomenul seamana cu cel intalnit in prima jumatate a anului trecut. Atunci, multi investitori l-au interpretat ca pe o reducere considerabila a presiunii la vanzare, dar evolutiile ulterioare au demonstrat ca prabusirea adevarata a cotatiilor nu venise inca." Adrian Lupsan, director general adjunct Intercapital