» Editia a treia a Noptii Muzeelor a fost prima in care bucurestenii s-au putut afunda in haosul cultural al Capitalei fara sa se loveasca de cozi interminabile, probleme majore de organizare sau muzee pentru care noaptea se termina
la ora 12.00.
In fata muzeului de literatura, un povestitor incerca sa explice publicului ce este dadaismul. Folosea cuvinte ca "nebunie" sau "haos" si recita poezii de Tristan Tzara. Apoi, acelasi public a avut ocazia sa experimenteze dadaismul daca s-a aventurat intr-un slalom printre muzee, arta, stiinta, istorie si alcool. A fost Noaptea Europeana a Muzeelor, sectiunea Bucuresti.
Nu sunt semne ca s-ar insera macar, dar noaptea incepe simbolic la Muzeul Satului. E ora 17.00 si o aglomeratie de abia poti merge printre casele traditionale. Mai e si zapuseala, lumea asteapta o ploaie de vara anuntata peste tot, dar care n-a mai venit. La cinci si jumatate, Muzeul de Arta (MNAR) are curtea plina de oameni, desi se deschide abia la 18.00. Concertul Depeche Mode s-a anulat, iar combinatia de seara calduroasa plus cultura ori distractie e irezistibila pentru multi bucuresteni. Incepe sa se aglomereze.
Boieri si gratare
Tineretul in conversi s-a mutat de pe treptele Teatrului National vizavi, la Palatul sutu, care adaposteste Muzeul Municipiului Bucuresti. Fastul interiorului rezoneaza cu aspiratiile multor bucuresteni care se ingramadesc sa se pozeze cu candelabre sau busturi de boieri. Trei tineri cu ochelari de soare si tricouri mulate, partial, din cauza transpiratiei, fac misto de un voievod, apoi se pozeaza amical cu mana pe dupa umarul de bronz al Regelui Ferdinand I. Doua eleve de liceu descopera fascinate ca acum 100 de ani existau copaci in curtea liceului lor. E atat de cald, ca lumea se aduna pe langa ferestre, iar copiii nu vor sa mai auda de nici o trasura: vor afara. In curte, miros de mici: langa muzeu, un gratar face vizitatorii flamanzi sa inghita in gol. Insa micii sunt "cu circuit intern", spune un domn care pazeste gratarul.
Jazz si teatru absurd
Intr-o incapere din Muzeul de Literatura sunt sprijinite de perete sase scaune de birou intoarse, fiecare cu cate o litera: I-O-N-E-S-C. Ultimul scaun sta normal, o invitatie pentru vizitator sa se aseze si sa fie O-ul sau U-ul, dupa gust. Pe patru ecrane ruleaza simultan piese de Ionesco, iar ragete, tipete si discursuri melancolice se impletesc intr-o coloana sonora absurda.
In muzeu, grupulete se aduna sa vada mai indeaproape o carte cu titlul "Hotarari ale Guvernului si alte acte normative", cu pagini mucegaite si coperti albastre prin care cresc fire de iarba. Pe hol rasuna jazz, va fi concert la noapte.
"… sa vedem si noi ghiuleaua!"
La Muzeul Militar circulatia e blocata, sirul de oameni se intinde si pe trotuar, dar se inainteaza rapid. Inauntru, pe un ecran defileaza mii de romani sub privirea multumita a lui Nicolae Ceausescu. Vocea entuziasta de copil din filmul "Multumim din inima partidului" nu reuseste sa atraga decat hohote de ras de la tineri, intr-un du-te-vino continuu. Ei curg apoi spre expozitia despre Revolutia din 1989. Un baiat se pozeaza cu un pumn la inima in fata a trei tricoloruri decupate, dintre care doua au rosul decolorat in maroniu. Dintr-o vitrina, un ziar din 24 decembrie striga pe prima pagina "Nu suntem un popor las! Nu va fie frica!". Asa ca vizitatorii nu se lasa intimidati de tipetele supraveghetorilor si declanseaza in continuare alarmele apropiindu-se sa vada mai bine automate Kalashnikov si uniforme militare gaurite in dreptul umarului. Asaltul continua in curte: tinerii stau la o tigara catarati pe artilerie si incearca sa "cucereasca" cate un tanc, profitand de intuneric. "O fi criza, da’ un bec de 40, acolo, puteau sa puna, sa vedem si noi ghiuleaua!"
MNAR: "soparle aruncate langa nasul banuitor"
Pe tablou se intinde o folie de plastic, se fac mii de biletele cu cuvinte si se lasa, alaturi de lipici, la dispozitia vizitatorilor. Rezultatul e o pictopoezie sau, in cuvintele lor, "solicitator cautand emisfere iepureste" ori "Costica are sef ca o pepiniera". Joaca dadaista strange rapid multi fani, printre cei care nu vor sa stea la cozile care dau sa iasa pe poarta MNAR-ului. Apoi se asaza pe pernele de pe piatra cubica si privesc proiectia unui film mut, alb-negru, cu scenariu de Luis Bunuel si accente macabru-suprarealiste. Acompaniat live de melodii cu iz medieval si poeme de Baudelaire, filmul devine si fermecator. Se termina tarziu, dupa ora 2.00, iar ultima destinatie e Muzeul de Arta Contemporana.
"Muzee dupa bere e placere"
Ca sa ajungi la MNAC, trebuie sa urmezi sirurile de tineri imbracati colorat, zgomotosi si cu mers impleticit care ocolesc Casa Poporului, intra pe poarta dinspre Uranus, trec printre jandarmi flancati de un imens maidan parlamentar, se asaza la coada ordonata, isi golesc buzunarele, trec prin filtrul de securitate, urca pe scari, ajung pe terasa, pun mana pe ceva de baut si incep sa topaie in ritmul basilor struniti de DJ. La ora cinci dimineata, terasa de pe Palatul Parlamentului vibreaza de la muzica si e plina-ochi de tineri care stau in picioare si se clatina de la oboseala, muzica sau bautura. Insa sunt activati ca prin minune atunci cand volumul muzicii creste, incep sa sara, sa chiuie si sa agite scaune in aer. Lumea danseaza in timp ce afara se face lumina, iar reprezentantii autoritatii se chinuiesc sa coboare tinerii de pe balustrada. La MNAC s-a inchis Noaptea Muzeelor.
