» Un numar foarte mare de muncitori polonezi care lucrau in strainatate si care nu mai gasesc de munca s-au intors in Polonia, unde ingroasa randurile somerilor.
» Polonia si-a lasat moneda sa alunece, zlotul pierzandu-si 30% din valoare din septembrie incoace, ceea ce a facut sa creasca investitiile.
» Polonia, ca si Romania, este o tara in care terenurile agricole sunt faramitate intr-un numar enorm de mici proprietati, multe dintre ele la limita subzistentei.
Polonia este mai putin atinsa de criza decat majoritatea tarilor Europei Centrale. Guvernul a obtinut recent un credit de 20 miliarde dolari din partea Fondului Monetar International, insa acest imprumut nu a fost un gest disperat, ca in cazul Ungariei, Ucrainei si al tarilor baltice, ci mai degraba o masura de precautie pentru a-si alcatui rezerve, la fel ca in Romania. Cu 40 milioane de locuitori, Polonia reprezinta aproape 40% din Produsul Intern Brut al noilor membri est-europeni din UE. Polonia si-a lasat moneda sa alunece, zlotul pierzandu-si 30% din valoare din septembrie incoace. Coborarea zlotului fata de euro a facut sa creasca investitiile, provenite in primul rand din Germania, principalul partener economic al Poloniei, dar si din Slovacia, vecina care a trecut de curand la euro. Paradoxal, tocmai ceea ce pana de curand era considerat a fi un obstacol in functionarea economiei Poloniei – birocratia – a devenit un avantaj pe timp de criza.
Birocratia extrem de meticuloasa a Poloniei a mentinut reguli stricte in functionarea sistemului bancar, ceea ce a impiedicat bancile sa acorde imprumuturi ipotecare in moneda straina, euro sau franc elvetian, cum s-a intamplat in Ungaria. Criza se face insa simtita din directii neasteptate: un numar foarte mare de muncitori polonezi care lucrau in strainatate si care nu mai gasesc astazi de munca s-au intors in Polonia, unde ingroasa randurile somerilor. somajul a depasit deja 11% si continua sa creasca. In conditiile actuale, planul guvernului de a adera la euro in 1912 pare nerealist.
Terapia de soc
Privatizarile au inceput foarte rapid dupa 1990, ducand initial la un somaj extrem de ridicat, la hiperinflatie si la o penurie de produse esentiale. Privatizarea s-a facut conform masurilor propuse de ministrul de Finante de atunci, economistul ultraliberal Leszek Balcerowicz, si s-a concretizat intr-o liberalizare imediata a preturilor, in suprimarea subsidiilor in industrie si deschiderea pietei interne in fata competitiei straine. socul a fost imediat si brutal. Atunci a fost folosita pentru prima oara formula "terapie de soc", o expresie cu totul apropiata situatiei. Dupa acel soc, la sfarsitul anilor ’90, situatia s-a stabilizat si prosperitatea s-a extins in cea mai mare parte a Poloniei, in primul rand si datorita felului in care au fost incurajate intreprinderile mici si mijlocii. Principalul sector al economiei Poloniei il constituie, astazi, serviciile, iar acest domeniu nu inceteaza sa se extinda.
Polonia se situeaza, astfel, pe locul 21 in clasamentul mondial al tarilor in functie de PIB. Doua treimi din PIB reprezinta sectorul privat. Restructurarea "sectoarelor sensibile" ale economiei, precum mineritul carbunelui, comunicatiile sau otelariile, a ramas insa insuficienta, ceea ce a impiedicat atragerea investitiilor in aceste sectoare. Sectorul polonez al telecomunicatiilor, de pilda, ramane ineficace chiar in comparatie cu vecinii fosti comunisti. Telecomunicatiile sunt, astfel, un sector plin de oportunitati pentru investitii, cel de-al doilea sector potential extrem de rentabil fiind constructiile. Ca in toata Europa de Est, si in Polonia au fost construite in timpul regimului comunist uriase combinate nerentabile, iar centralizarea economiei a creat, ca peste tot in blocul comunist, o intreaga subclasa de tarani pe jumatate urbanizati, adusi la oras pentru a lucra in industrie si traind in blocuri de beton.
Expertii estimeaza ca, in urmatorii zece ani, sectorul constructiilor in Polonia va fi printre cele mai dinamice din Europa. E vorba nu numai de constructii noi, dar si de modernizarea constructiilor existente, in special in domeniul industrial, unde infrastructurile si utilajele trebuie aduse la standardele energetice si ecologice ale UE.
Dinamismul modernizarii
Pe masura ce polonezii se "occidentalizeaza", din ce in ce mai mult creste si nevoia de noi birouri, de hoteluri moderne si de infrastructuri turistice la standarde europene. Cat despre sectorul construirii locuintelor, aici viitorul se anunta cel mai promitator. In fiecare an se construiesc circa 80.000 de apartamente, ceea ce nu pare a fi indeajuns. S-a calculat ca pana in 2020 va fi nevoie de 3 milioane de locuinte suplimentare. Legislatia poloneza incurajeaza investitiile externe, investitorii bucurandu-se de diferite reduceri sau chiar de scutiri de taxe si pot beneficia de preturi coborate in cazul achizitiilor de terenuri, precum si de posibilitatea de a recurge la fondurile structurale ale UE. Investitiile externe directe depasesc, astfel, 12 miliarde in fiecare an.
Un impuls deloc neglijabil a fost dat si de faptul Polonia a fost aleasa pentru a gazdui Campionatul European de Fotbal din 2012. Asta inseamna ca de-a lungul urmatorilor doi ani si jumatate se va investi enorm in constructii si transporturi, in infrastructura rutiera, precum si in construirea de hoteluri si in turism.
Consumatorii polonezi incep sa caute produse de calitate, mai ales imbracaminte, automobile si electronica. Se importa foarte multe textile, in special din tari precum Franta si Italia. Pe masura ce creste clasa de mijloc – in special numarul celor care au calatorit sau au lucrat in strainatate –, gusturile devin din ce in ce mai sofisticate.
Agricultura
Agricultura Poloniei a fost intotdeauna majoritar privata, chiar si in timpul comunismului. Astazi, de agricultura se ocupa 15% din populatie, o forta de munca excesiva, dat fiind ca agricultura nu reprezinta decat 4% din Produsul Intern Brut. Polonia nu importa altfel de alimente decat produse exotice si delicatese, insa exporta foarte multe produse alimentare. Chiar si in deceniile comunismului Polonia a fost autosuficienta pe plan alimentar. Raman insa serioase probleme structurale in agricultura, principala fiind aceea ca Polonia – ca si Romania – este o tara in care terenurile agricole sunt faramitate intr-un numar enorm de mici proprietati, multe dintre ele la limita subzistentei. Cu totul, numarul proprietatilor agricole private in Polonia e estimat la peste doua milioane. Media suprafetei proprietatilor agricole private este de 8 hectare, majoritatea acestor ferme producand doar pentru consumul lor propriu.
Mai putin de jumatate din ferme ajung sa-si vanda o parte din produse. Investitiile sunt, de asemenea, insuficiente in agricultura. Cu toate acestea, agricultura a ramas un sector protejat. Impozitele platite de agricultori sunt, astfel, mult mai mici decat impozitele platite de lucratorii din alte sectoare ale economiei cu venituri similare.
Inegalitati regionale
Se perpetueaza insa si foarte mari disparitati geografice si regionale. Dezvoltarea a fost inegala si nu toate regiunile Poloniei au putut profita in mod egal de binefacerile intrarii in UE. Unele regiuni, in special din estul tarii, de-a lungul frontierei cu Bielorusia, erau mai sarace decat celelalte inca din timpul comunismului. Regiunile preponderent agricole prezinta, de asemenea, un nivel de dezvoltare mult mai redus decat cele din centrul si vestul tarii. Productivitatea zonelor rasaritene este considerata a fi sub jumatate din media nationala. Mai mult, regiunea de est, preponderent agricola, are de suferit din pricina concurentei interne a marilor ferme agricole modernizate din vest, cu care mica agricultura familiala a celor din est nu poate rivaliza.
Exista chiar economisti care afirma ca aceste regiuni din est vor intra in declin in urmatorii ani, pe masura ce populatia tanara pleaca spre zonele mai prospere, spre marile orase sau spre Occident. Speranta ca acele regiuni rasaritene isi vor putea reconverti economia spre altceva decat agricultura de subzistenta este de asemenea nerealista pe termen scurt, data fiind lipsa de pregatire a populatiei.
Desigur, programele UE in directia regiunilor sarace vor putea ajuta, dar nu va fi suficient pentru a duce la depasirea tuturor handicapurilor. Tot asa, acele regiuni sunt deja pe cale de a suferi mult mai mult decat celelalte de fenomenul intoarcerii muncitorilor plecati in Occident pentru a gasi de lucru.
