» Presa scrisa din Statele Unite, tara in care criza economica s-a propagat cu rapiditate si catre domeniul publicistic, se afla in fata unei adevarate catastrofe – o mare parte a ei pare a trai ultimele clipe inaintea falimentului total.
Confruntate cu o criza specifica industriei, care a inceput cu mult inaintea prabusirii sistemelor financiare, industria ziarelor "pe hartie" americane anunta mari reduceri de personal, taieri drastice de costuri, dar si falimente rasunatoare. si asta in ciuda fenomenului aparent paradoxal al cresterii audientei, pe masura ce tot mai multi oameni se reapuca de citit presa, in incercarea de a deslusi cauzele si mai ales efectele aceleiasi crize economice globale.
Potrivit BBC, ultima victima marcanta, desupra careia atarna securea inchiderii definitive, este prestigiosul San Francisco Chronicle, ziar fondat in 1865, ramas singur in ceea ce era odata peisajul cotidianelor de referinta negratuite din marea metropola de pe coasta de Vest a SUA. Hearst Coroporation, concernul care detine titlul, a anuntat miercuri reduceri "semnificative" de personal, precizand insa ca daca aceasta masura nu va oferi reducerea de costuri necesara ziarul isi va inceta aparitia.
Luna trecuta aceasi companie facea acelasi anunt si pentru Seattle Post-Intelligencer, publicatie care apare in capitala statului Washington.
Nu numai titlurile "mai mici" simt suflul ucigator al crizei. si ziarele "mari" ca New York Times sau titlurile importante ale The Tribune Company –- Los Angeles Times si Chicago Tribune –- se confrunta cu probleme grave. Tribune Co. a intrat in faliment si chiar daca ziarele sale continua sa apara, viitorul lor pare mai mult decat sumbru.
si in Europa de Vest situatia este similara. Numai un exemplu dintr-o multitudine: influentul Financial Times a anuntat spatamana aceasta disponibilizari considerabile.
Motivele declinului:criza si Internetul
Cauzele acestei situatii nu sunt legate numai de cirza economica globala care acum nu face decat sa aplice loviturile de gratie publicatiilor cele mai vulnerabile.
Declinul a inceput cu mult inainte din cauza internetului si a deciziei – probabil, nu tocmai inteleapta – de a oferi editiile on-line gratuit, cu tot continutul din editia imprimata, ba si ceva in plus. Prin aceasta strategie ziarele americane si, dupa ele, cele din intreaga lume au renuntat voluntar la una dintre cele trei surse de venit ale presei traditionale: abonamentele, banii platiti pe ziar la taraba si publicitatea.
Ideea aparuta o data cu boom-ul IT de la mijlocul anilor ‘90 ai secolului trecut se baza pe doi piloni. Ideea generoasa ca informatia trebuie sa circule liber si astfel se intaresc fundamentele democratiei si speranta ca publicitatea contracata on-line va compensa pierderile inerente – la abonamente si "la taraba" – pe masura ce cititorii descopereau ca este mult mai comod sa stai acasa, in fata calculatorului, si sa citesti ziarul gratis. Anul trecut, cititorii online din SUA i-au depasit pe cei care mai apreciaza fosnetul hartiei.
Democratia nu se stie daca s-a intarit, insa jurnalismul, in mod evident, s-a degradat in goana dupa audienta, ziaristii nemaisimtindu-se responsabili civic fata de cititori, ci dependenti de publicitate. Concomitent, publicitatea online nu a oferit debuseul preconizat – cel putin nu atat de repede incat sa compenseze pierderile asumate cu prea mare usurinta.
Criza economica a agravat situatia, reducand disponibilitatea celor care platesc pentru publicitate de a cheltui, fie pe anunturile din editia imprimata, fie pe cele on-line.
Posibile solutii
Inca din momentul in care formula "gratis on-line" a inceput sa loveasca bugetele, mai toate congresele internationale ale proprietarilor si editorilor de presa scrisa au inceput sa aiba ca tema recurenta cautarea modurilor de salvare a ziarelor. S-au avansat solutii variate insa niciuna nu pare a fi aplicabila.
Saptamana trecuta, revista americana Time a publicat un articol cu titlul – providential pentru proprietari si jurnalisti – "Cum sa-ti salvezi ziarul". Autorul, Walter Isaacson, fost membru in conducerea revistei, sugera ca solutia salvatoare ar fi introducerea unei taxe modice pe articolul citit, pentru a nu reintroduce abonamentele online la fel de scumpe ca cele la editia printata, solutie inacceptabila pentru consumatorul deja obsnuit cu presa gratis pe Internet.
Isaacson propunea perceperea, pe cale electronica, a catorva centi pe lectura unui articol, putin mai mult pentru accesul la intreaga editie si doi dolari pentru accesul pentru o luna. Michael Kinsely, jurnalist al New York Times, a demontat deja ideea colegului sau: "NYT vinde un milion de copii pe zi. Chiar si daca acesti un milion de cumparatori trec on-line si platesc 2$ pe luna, asta ar insemna 24 de milioane $ pe an. Chiar si cu criza economica, publicitatea on-line sau tiparita a adus NYT un miliard $ anul trecut. Doi dolari per cititor per luna nu va salva ziarele".
Alti comentatori, precum Neil Henry, decanul facultatii de jurnalism de la Universitatea Berkeley, avertizeaza ca declinul presei inseamna ca "o parte importanta, vitala a democratiei dispare sub ochii nostri". El anticipeaza, citat de BBC, o formula de supravietuire: ziarele s-ar putea organiza in trusturii non-profit, finantate de oamenii bogati. Tot Henry avertizeaza insa printr-o intrebare retorica: "(Dar) ce se intampla cu jurnalismul daca trebuie sa depinda pentru supravietuire exclusiv pe altruismul oamenilor bogati, ale caror interese pot influenta invariabil continutul editorial?"
