» In ultimii ani, teatrul a iesit din salile invechite si a urmat bucurestenii pe strazi, in parcuri sau la metrou in cautarea unui public mai larg.
» Recent, insa, a aparut un teatru care alege 15 oameni dupa criterii haotice, ii aduna intr-o garsoniera de bloc si tine, la un metru de ei, un spectacol despre singuratate.
» Piesa "Singuri acasa" se joaca o data la doua saptamani la Lorgean Theatre, intr-o garsoniera din zona Cismigiu, pentru cei care au norocul sa fie invitati.
Seara, la 8 fara 10, cateva grupulete de tineri stau in fata scarii unui bloc de 10 etaje de la iesirea din Cismigiu. Intra rand pe rand in scara, unde ii asteapta o fata care le ia biletele, le da in schimb o chitanta si le pune o stampila pe mana. Pe stampila scrie "Lorgean Serv S.R.L." Pe chitanta scrie ca s-a primit "contravaloare obiect singuratate". Asta, pentru ca biletul la teatrul de apartament e un obiect care semnifica singuratate pentru persoana respectiva. O portocala. Un capsator. O periuta de dinti.
Foaier, garderoba, mobile inchise, evacuare de incendiu
Teatrul inseamna conventii. Asta e valabil si in piesa, si in ritualul mersului la teatru: intalnirea cu prietenii, asteptatul in fata teatrului, verificatul biletelor, hainele la garderoba, cautatul locurilor, susotitul si inchisul mobilelor.
Dupa piesa urmeaza discutiile, parerile si, poate, o iesire in alt loc. Teatrul experimental, parte din arta contemporana, neaga conventiile si incearca sa le depaseasca.
Teatrul de apartament le depaseste cu nepasare, dar mimeaza reguli ale teatrului mare, ca un deliciu burghez.
"Doamnelor si domnilor, pe parcursul acestui spectacol va rugam sa va inchideti telefoanele mobile. Nu consumati bauturi alcoolice, nici droguri. De asemenea, va mai rugam: nu vorbiti cu strainii. Nu trantiti usile. Nu va aplecati peste geam. Nu rupeti florile. Nu calcati iarba. Nu trimiteti spamuri."
Teatrul rusilor din apartamentele Parisului
Garsoniera ii apartine scriitorului Jean-Lorin Sterian. Tot el a initiat activitatea: "Mi-a venit ideea dupa ce am auzit vorbindu-se de un teatru de apartament din Paris tinut de niste rusi care il tineau in limba rusa, dar veneau francezi. Ei refaceau, cumva, teatrul de rezistenta de prin anii ’60-‘70, din perioada comunista, unde erau probabil piese contra regimului sau interzise, si il prezentau vesticilor."
Apartamentul e decorat retro-minimalist, cu parchet pe jos si tapet albastru pe pereti. E impartit in doua de niste usi din lemn cu geamuri vopsite tot in albastru. Se intra incaltat. Spectatorii se asaza pe canapele si pernute. Lumina e stinsa si se vede doar silueta lui Lorin, dincolo de usi, prin geamurile albastre. Se aude o melodie care seamana cu genericul serialului "M.A.S.H." Incepe piesa.
Alaturi de Lorin, la piesa participa trei actori. Andrei Ionita si Lala Misosniky au terminat actoria, iar Ana Catalina Gubandru coreografia. Sunt actori independenti, nu joaca in teatrul "oficial", ci au diferite proiecte. "si asta imi place, n-as vrea sa vina actori angajati sau oameni care traiesc din asta", spune Lorin.
Indoapa-te cu ciocolata, spala-ti blanita!
La fel ca teatrul de apartament al rusilor, Lorgean e un teatru de manifest. Deocamdata un manifest al singuratatii, al instrainarii intr-o societate standardizata. "Umple-te de diplome, fa-ti sertar special pentru diplome, mananca-ti diplomele; slabeste, fa abdomene." "Esti un film de groaza."
