"Peripetii la colegiu" este comedia care l-a facut pe John Belushi un star si a lansat carierele lui Tim Matheson, Tom Hulce si Karen Allen. Institutul American de Film a asezat pelicula intre primele 100 de comedii ale tuturor timpurilor. Filmul a avut o mare influenta in cinematografia americana, si mai toate comediile despre tineri care s-au facut de atunci au incercat sa imite amestecul sau de smecherii, rebeliuni, anarhie, dar si prietenie.
Succesul filmului se datoreaza in primul rand veridicitatii faptelor prezentate. Este o colectie de experiente de viata adevarate, din perioada liceului, intr-un timp in care viata tinerilor era lipsita de latura virtuala de astazi, iar aventurile pe masura. In acele vremuri scoala era mai usoara, berea ieftina, fetele mult mai greu de cucerit, iar armata era luata in serios.
Actiunea este plasata in 1962 intr-un campus din Pennsylvania. Prima imagine pe care o avem este a statuii care il reprezinta pe fondatorul liceului, Emil Faber, la baza careia scrie "Invatatura este de folos".
Ca orice liceu care se respecta, si acesta are mai multe "fratii", organizatii ale studentilor care se aduna in special in scopuri sociale, dar care au diverse initieri secrete si ritualuri. Nou-venitii Pinto (Tom Hulce) si Flounder (Stephen Furst) se trezesc respinsi de pretentioasa fratie Omega, astfel ca jura pentru Delta. Delta este o organizatie pestrita, compusa din elevi neacceptati in Omega sau neadaptati in scoala (unii care se apropie chiar de 20 de ani) si al carei principal scop este de a distruge randuiala extrem de rigida a liceului, tinuta sub control de decanul scolii, Vernon Wormer (John Vernon). Astfel ca decanul decide ca a sosit timpul ca Delta sa fie desfiintata si cauta orice pretext pentru a o acuza. Face asta cu ajutorul presedintelui Omega, interpretat de James Daughton, si a unui membru inflexibil al organizatiei, jucat bine de Mark Metcalf.
Din pacate pentru toata lumea, incapatanarea si ingeniozitatea de la fratia-problema sunt mai mari decat se credea. Delta isi vede mai departe de nesupunere, desfrau, betii, conduse de seniorii Otter (Tim Matheson), Hoover (James Widdoes), D-Day (Bruce McGill) – cel care isi plimba motocicleta inclusiv pe scari si prin holuri, Boon (Peter Riegert) si mai ales de marele petrecaret, marele bautor de bere, maestrul de ceremonii John "Bluto" Blutarsky (John Belushi). Decanul reuseste cu greu sa-i azvarle din scoala, asa ca acestia decid sa comita un ultim act de rebeliune, complet lipsit de sens si destul de comic, ruinand balul bobocilor si razbunandu-se pe oricine le era impotriva.
Numele original al filmului ("National Lampoon’s Animal House") vine de la cea mai populara revista umoristica din campusurile americane ale anilor ‘70: "National Lampoon" (Satira Nationala). Cea mai faimoasa coperta a revistei arata un catelus cu o arma indreptata spre cap; alaturi se putea citi: "daca nu cumparati aceasta revista, vom ucide catelul!" Iar "Animal House" a fost primul film produs de aceasta revista, ai carei jurnalisti, proaspat absolventi de liceu, scriau despre subiecte pe care alte publicatii nici nu le puteau pomeni. Co-scenaristul filmului, Doug Kenney, iesise din Harvard in 1969 si a fost primul redactor-sef al revistei. Alaturi de alti doi pasionati de scris, Chris Mille si Harold Ramis, si ei membri ai unor fratii si colectionari de amintiri din liceu, s-a apucat de scenariul pentru "Peripetii la colegiu".
Au scris scenariul special pentru Belushi
L-au scris avandu-l in minte de la bun inceput pe John Belushi, pe atunci o vedeta a emisiunii "Saturday Night Live", de la NBC. Alegerea a fost foarte potrivita. Jocul lui este cu atat mai remarcabil cu cat nu prea vorbeste – cele mai bune scene ale sale sunt jucate in liniste. Personajul sau este aproape o forta a naturii, mereu flamand si insetat, dar si un ahtiat dupa sex. Bluto si fratii lui sunt angajati intr-o actiune impotriva civilizatiei. Le plac femeile, berea, muzica, motocicletele, zgomotul. Se opun elevilor studiosi, dar si adultilor. Fac glume deplasate si sunt deseori scarbosi, dar regizorul a stiut sa tempereze aceste manifestari cu referiri la subiecte serioase, precum Jackie Kennedy, Richard Nixon, razboiul din Vietnam s.a.
Acest amestec, in proportii egale, de cinism cu nostalgie, de fantezie cu nesimtire, de vulgaritate cu strictete, a fost cheia reusitei filmului. Arata greseli mai degraba firesti ale varstei, spre deosebire de urmatoarele filme "National Lampoon", care prezinta spirite rau-intentionate pur si simplu.
Gasirea unei locatii a fost grea; nenumarate universitati au refuzat sa gazduiasca filmarile si, in cele din urma, Universitatea din Oregon, cea care si-a dat acceptul, se pare ca a facut acest lucru doar pentru ca oficialii ei nu au citit scenariul cu atentie. Pentru scena in care un cal este introdus pe furis in biroul decanului producatorii chiar au fost nevoiti sa furiseze animalul.
Muzica filmului este de calitate. Melodiile sunt alese perfect pentru a crea starea si ritmul anumitor scene. Putem auzi fragmente din "Shout" sau "Wonderful world".
Curiozitati
» In 2006, scenaristul Chriss Miller a publicat o carte care contine si alte amintiri din perioada liceului, prea perverse sau abuzive pentru a le fi putut aseza in film, cum ar fi concursuri de vomitat sau folosirea ingenioasa a lichidelor pe care le produce corpul
» Bugetul filmului a fost de nici 3 milioane $, iar castigurile au depasit 140 milioane $
» "Razbunarea Tocilarilor" (1984 si 2007), "Old School" (2003), "Accepted" (2006) si alte filme despre viata de licean au fost inspirate din "Peripetii la colegiu"
» A fost doar al treilea film regizat de John Landis, care a continuat apoi cu "The Blues Brothers" (1980), "An American Werewolf in London" (1981), "Un print in America" (1988) si mai multe video-clipuri ale lui Michael Jackson, printre care "Thriller".
» Regizorul apare si el intr-o secventa din film, ca spalator de vase la restaurant
Premii
1979 – People’s Choice Award, pentru cel mai bun film non-muzical
2001- Premiul Bibliotecii Congresului American
