Prin activitatea lor curenta, prin profesie, oamenii lucreaza pe mai multe genuri de spatii. Taranul isi lucreaza ogorul ori are grija de vite, adica este legat fundamental de pamant. Tot elementului "pamant" ii corespund alte nenumarate activitati umane precum turismul, constructiile, etc. Elementului "apa" ii corespund activitatile specifice, incepand, sa spunem, cu pescuitul. Daca este sa respectam sistemul chinezesc de relationare cu cele cinci elemente arhetipale ale lumii – asa cum arata aceasta lume astazi, ceea ce taoistii numesc "Cerul posterior" – vom mai putea vorbi de elementul "foc": regasit in nenumarate activitati precum cele legate de gatit si incalzit pana la "focul" din soare ori la genurile de "foc" mai subtile existente in om. Dealtfel fiinta umana contine toate cele descrise in aceste randuri. Putem continua astfel cu elementul "lemn" care pentru chinezi este de asemenea un simbol cu o intreaga plaja de corespondente, inclusiv cele pe care le putem lesne intui ca fac parte din activitatile umane. In fine, ultimul element din acest sistem este "metalul" care are, desigur, uriase corespondente in activitatile curente, in special, ale ultimelor doua veacuri. Este vorba despre cinci simboluri, cinci "miscari", intr-o traducere mai corecta, pe care se bazeaza intreaga gandire taoista, implicit multimilenara medicina traditionala chinezeasca.
Desigur ca exista oameni care au de-a face, prin natura meseriei lor, preponderent cu unul dintre cele cinci elemente. Unde este "timpul" – te poti intreba, firesc? Exista oameni care lucreaza pamantul, altii care navigheaza pe ape, etc., desigur ca timpul le impregneaza pe toate. si, cu toate acestea, exista oare oameni care sa lucreze, prin excelenta, pe ogorul Timpului? Unele meserii au de-a face cu unitati de timp foarte exacte si mici – de unde si stresul enorm. Nu este deloc facil sa lucrezi "contratimp" pentru o emisiune care se difuzeaza la o ora fixa, la prelucrarea unui obiect care trebuie livrat intr-un anume timp ori la doborarea unui record de viteza in cazul unui sportiv. Dar parca nu e suficient. Nici macar ceasornicarul, in masura in care s-a mai pastrat aceasta miraculoasa meserie, nu a-i putea sa spui ca lucreaza, efectiv, cu Timpul. Poate doar in anumite laboratoare cercetatorii pun deja la cale masini ale timpului – cine stie? Deocamdata, putem zice ca singurii care reusesc sa lucreze constient cu Timpul sunt anumiti contemplativi si sfintii. In prezenta unora dintre spiritualii acestei lumi timpul curge altfel, isi dezvaluie calitati nebanuite… La limita luminoasa fiecare fiinta umana are acces, macar in anumite stari ale "somnului", la o altfel de racordare la Timp. Dar fiindca nu o face constient, rareori este retinuta si nu prea convinge. Pe ogorul Timpului lucram cu totii mai mult decat ne inchipuim. Iar Timpul ne rabda pe toti, cu blandete, asa cum pamantul rabda si florile si buruienile care-l inunda.
