Puține modele de succes în antreprenoriatul românesc sunt cunoscute publicului larg. Totuși, în ultima sută de ani, România a avut exemple de afaceri cu un rol major în economie, dar și contemporani al căror parcurs poate fi o sursă de inspirație pentru noua generație. Poveștile lor sunt acum reunite în primul muzeu al antreprenoriatului din România.
De la Dimitrie Leonida, unul dintre fondatorii industriei energetice din România, Nicolae Malaxa, cel mai important industriaș al României interbelice, sau Blaziu Guban, antreprenorul cu doar cinci clase, care a devenit însă unul dintre cei mai mari producători de pantofi ai țării, până la contemporanii Florin Talpeș, creatorul BitDefender, Dan Șucu, fondatorul Mobexpert, sau frații Pavăl, fondatorii Dedeman, România are modele de afaceri care merită cunoscute. Iar ele sunt reunite, alături de altele, în acest muzeu al antreprenorilor, deschis ieri în București.
„Ideea acestui muzeu s-a născut din dorința de a avea o contribuție de Centenar, dar și de a conștientiza că avem modele românești antreprenoriale”, explică Andrei Cionca, președintele CITR Group. „Antreprenorul român este, de fapt, motorul dezvoltării economice a țării. Avem povești frumoase ale unor antreprenori români de succes, care au reușit să creeze din nimic ceva, să depășească greutățile”, a declarat acesta la deschiderea expoziției despre 100 de ani de antreprenoriat în România.
Expoziția ilustrează, în trei perioade istorice din ultimii 100 de ani, 30 de povești antreprenoriale: 10 antreprenori din perioada 1918 – 1945 (secțiunea Fondatori), 10 povești românești de succes de după ’89 (secțiunea Contemporani) și alți 10 antreprenori care au regândit regulile jocului (secțiunea Noua generație). „Aceste povești arată că a avea succes nu presupune neapărat o rețetă. Diferența între nebunie și geniu, între succes și insucces este câteodată extrem de subțire. Succesul nu depinde de clasa socială din care provine antreprenorul, nici chiar de educația pe care o are dobândită pe parcursul tinereții. Avem modele de antreprenori cu 5 clase până la studenți la reputate universități internaționale”, a adăugat Andrei Cionca.
Inflație de 300% din ‘93
Antreprenorii români nu au trecut prin vremuri deloc ușoare. Comunismul și naționalizarea au pus pe butuci afaceri mari, dar au și ucis inițiativa privată, astfel încât cei care au dorit să înceapă pe cont propriu o afacere după Revoluție s-au trezit lipsiți de modele. S-au luat după cele americane, însă au avut de înfruntat o tranziție locală post-comunism crâncenă, mai ales la începutul anilor ’90, când în 1991 s-a naționalizat toată valuta, iar inflația ajunsese chiar la 300% în 1993. Oamenii de afaceri de azi povestesc despre momentele acestea. „Mi-am început afacerea în 1992. Cumva am crescut odată cu țara în materie de antreprenoriat. Antreprenorii lasă în urma lor prosperitate pentru zeci sau sute de familii. Asta în România încă nu prețuim destul de mult. Felul cel mai corect de a produce prosperitate și progres este antreprenoriatul. Acum pentru noi în ziua de azi pare SF să auzi de inflație de 100%. Noi am trăit cu asta, antreprenorii au trebuit să meargă înainte, neștiind cât vor mai fi salariile luna viitoare”, a declarat, la rândul său, Cosmin Alexandru, decanul Academiei de Antreprenoriat. În opinia sa, „orice obstacol trebuie tratat ca o școală, iar tinerii trebuie să se poată inspira de la antreprenorii care au dus greul în România, au supraviețuit în perioada cea mai grea a reinventării României. Datorită lor avem un prezent și un viitor european civilizat”.
Cum corupe statul generația nouă
El a adăugat că sistemul de educație românesc în continuare penalizează eșecul, așa că, de teama de a greși, mulți tineri renunță să înceapă ceva pe cont propriu, cu toate că studiile la nivel european arată că 80% din cei care sunt la a doua încercare, după un eșec, au succes. De asemenea, întrebat cum vede acum prezența tot mai mare a statului în economie, Cosmin Alexandru a spus că „e o problemă în creștere, pentru că statul român a început să fie un jucător care nu joacă corect”. Faptul că oferă bani mulți pe joburi sigure fără prea mari responsabilități o să aibă efecte pentru generațiile tinere care ies pe piață: le atacă dorința de a lupta, de a greși, fiindcă știu că pot găsi un loc unde pot sta pe mulți bani fără să riște. Expoziția este găzduită de Palatul Noblesse (Strada Sfinților, nr. 7) din Capitală și va fi deschisă publicului larg între 18 și 21 aprilie, însă apoi va fi găzduită și de alte locații din București și din țară, pe tot parcursul anului 2018.
Cinci modele de antreprenori fondatori
Ioan C. Mihail (1875-1936) – Cel mai bogat român din perioada interbelică. De tânăr, rămâne unicul moștenitor al unei averi impresionante, la care două dintre mătușile sale adaugă mai multe mii de hectare, printre care și moșia Deveselu din județul Olt, unde astăzi funcționează celebrul scut NATO antirachetă. Cu doctorat în Drept la Paris, intră în politică. În contrast cu interesele latifundiarilor români de la acea vreme, moșierul votează în 1917 pentru împroprietărirea țăranilor și exproprierea marilor moșii, care depășeau 1.000 de hectare. Își lasă întreaga avere statului român. Testamentul său, redactat la 14 februarie 1933, scrie o soartă mai ușoară țăranilor prin distribuirea de loturi de pământ și, mai important, avansarea educației prin construirea de școli, biblioteci, „cursuri elementare de agricultură, higienă și medicină populară”, construirea de azile de bătrâni, organizarea unei Academii de Agricultură și multe altele.
Tiberiu Eremie (1875-1937) – Tânărul absolvent al Școlii Politehnice din Zürich revine în țară și se angajează la Ministerul Lucrărilor Publice, serviciul Studii și Construcții. În 1907 ia însă calea antreprenoriatului. A devenit „constructorul Marii Uniri”, realizând poduri de lemn și de beton armat, șosele și căi ferate, dar și proiecte ca Mausoleul de la Mărășești, Sala Unirii de la Alba Iulia sau Arcul de Triumf.
Dimitrie Leonida (1883-1965) – încă din copilărie este pasionat de domeniile tehnice. Sora lui, Elisa Leonida Zamfirescu, este prima femeie inginer din lume. Dimitrie îi calcă pe urme și urmează studii de profil la Berlin. La întoarcerea în țară, a proiectat mai multe centrale și uzine de producere a energiei. Printre propunerile lui de avangardă se află și planul primei rețele de metrou din București. În ciuda entuziasmului său, capacitățile tehnologice ale țării nu erau pregătite pentru astfel de proiecte futuriste.
Nicolae Malaxa (1883-1965) – În 1928, produce prima locomotivă românească, devenită locomotivă diesel în anii ’30, precum și primul automobil românesc, cunoscut sub numele „Automobilul Malaxa”.
Dumitru Mociorniță (1885-1953) – Cel mai important producător din industria pielăriei din perioada interbelică s-a născut într-o familie săracă din județul Prahova. Fabrica lui a ajuns principalul furnizor de pielărie și încălțăminte pentru Armată în cel de-al doilea Război Mondial. A căpătat reputație de filantrop, finanțând școlile profesionale care pregăteau specialiști în industria pielăriei și oferind burse de studiu copiilor angajaților. (Sursa: Muzeul antreprenoriatului)
