Personaj care a populat mult paginile cotidienelor si ecranele televizoarelor noastre, dl Adrian Nastase intrase intr-un binemeritat con de umbra. Unii naivi credeau chiar ca acest domn arogant care-si cheltuieste timpul in prezent cu articole copios citate la o anumita revista a presei este totusi cercetat penal pentru fapte detaliate in urma cu putini ani. Numai ca pentru ca un demnitar de talia domniei sale sa fie cercetat penal nu ajung probele colectate de procurori, nu. Pentru deputatii si senatorii romani care au calcat pe alaturi de lege exista aceasta prevedere aiuritoare care spune ca urmarirea penala este decisa nu de Parchet, ca-n cazul nostru, al celorlalti, ci de Parlament, respectiv de camera din care persoana incriminata face parte. Prin urmare, oricum am privi aceste prevederi, din ele nu rezulta nimic altceva decat ca in Romania persista o justitie cu doua masuri, una pentru cetatenii de rand si alta pentru demnitari.
Coalitia pentru un Parlament murdar se constituie astfel instantaneu, atunci cand camera spune "nu" urmaririi penale, inainte ca Parchetul sa se fi pronuntat. Pentru ca totusi Parchetul, in cazul nostru DNA, este acela care aduna probele si le supune apoi justitiei. Parlamentul, Camera Deputatilor sau Senatul nu au competente juridice si totusi… au competente suprajuridice. Refuz sa acceept vreun argument de tipul "si in tara X din UE exista aceasta prevedere". si stiti de ce? Pentru ca in orice alta tara a Uniunii Europene si parlamentele si comisiile juridice nu sunt compuse din cetateni romani, cei care sunt atat de expresiv reprezentati peste hotare de spargatorii, hotii si violatorii cu aceeasi cetatenie. Daca te uiti mai bine la relatiile unor persoane suspuse din Romania, nu se poate sa nu gasesti in retea macar un interlop, macar un singur subiect al cercetarilor penale.
In 1990 cred, un intelectual de marca se intreba public pe cati dintre oamenii zilei, citeste politici, ar invita la el acasa, asa, ca sa stea de vorba. Rezultatul nu ni se comunica, intrebarea fiind retorica. Ne-o putem pune fiecare dintre noi, cei care nu facem obiectul vreunei cercetari penale si nici nu ne manifestam zgomotos pe murdara scena publica din Romania si astazi. Iar atunci cand dam raspunsul trebuie sa stim ca, invitand, sa zicem, pe cutare deputat la noi acasa, vine cu el, lipita de el, si umbra unui penal care in tot restul UE ar avea un domiciliu atat de ferm incat nu si-ar mai putea urma "omul politic".
Institutia avizului Parlamentului pentru inceperea urmaririi penale a unui deputat sau senator sau ministru este una rusinoasa. Ea tine in loc orice incercare de progres intru starpirea coruptiei si de curatare morala a straturilor celor mai suspuse ale societatii romanesti. Ea este conceputa, impreuna cu atatea alte avantaje pe care si le auto ofera parlamentarii, pentru a atrage in acel loc personaje dubioase, asa cum este acest domn Nastase, asa cum sunt inca multi altii. Lupta pentru a patrunde in Parlament chiar de aceea se da: pentru a obtine imunitate penala si morala, pentru a-si putea dezvolta "afacerile" necurate la adapost de lege, de DNA, de orice le-ar impiedica daca persoanele respective ar fi in afara corpului legiuitor. Nu sunt singurele avantaje, dar sunt cele pe care le sugereaza recenta recomandare a Comisiei juridice a Camerei Deputatilor cu privire la neinceperea urmaririi penale in dosarul Zambaccian.
Prima miscare a acestor comisii, unde fiecare stie ca ar putea fi in locul subiectului in discutie, asa cum le-a spus-o in fata dl Adrian Nastase, este tergiversarea deciziei, cea de-a doua fiind, mai intotdeauna, refuzul. Se consolideaza astfel, temeinic, coalitia pentru un Parlament murdar, mult mai puternica decat aceea, naiv-civica, de semn contrar.
