Duminica, la inchiderea urnelor, timp de o ora, televiziunile n-au vorbit decat de Bucuresti, cine e in turul intai, cine e ales, cine va fi, cine nu va fi. Restul tarii nu conteaza. De unde am inteles ca "metropola" are, intr-adevar, autonomie locala, ca sa nu zic totala. Cat despre felul cum au ales putinii bucuresteni care s-au dus la vot, nimic nu e nou nici pe frontul de est. Cine a fost mai dur, mai obraznic sau a avut sustinere inalta a mers mai departe. Proiectele, programele nu conteaza, nu intereseaza pe nimeni. Simpatia pentru profesorul cu dosar indoielnic si mandru de descendenta sa securistica nu s-a dezmintit. Cica dl Oprescu ar fi un candidat independent, antisistem. Sa fim seriosi! Senatorul PSD antisistem, senatorul PSD, omul lui Iliescu, independent? Atunci si mentorul minerilor e independent si antisistem.
Cat despre procentele pentru consiliul Capitalei, cam aceleasi prin mai toate judetele, acestea demonstreaza ca prevederile sau mai exact lucraturile dlui Ion Iliescu, incepute in ianuarie 1990, s-au realizat. FSN-ul a devenit partidul-matca pentru pluripartidismul romanesc. Un pluripartidism original, ca si toata democratia dlui Iliescu. Democratia cu acoperire minereasca pe care a instaurat-o candva Ion Iliescu isi da roadele abia acum, dupa ce presedintele actual al tarii ne-a anuntat ca votul uninominal va aduce oameni noi. Oameni noi, primarul Craiovei reales, primarul Constantei reales, baronii locali PSD realesi? In sfarsit, celalalt partid istoric inca in functie a fost pus cu botul pe labe, iar al doilea partid emanat din FSN, am numit PD-ul, a ajuns pe primul loc, inaintea celui dintai emanat, PSD. Sigur, acum PD nu mai este PD, este PD-L si anunta ca e de dreapta.
Asta inseamna ca visul oricarui "comunist onest", presupunand ca asa ceva ar exista, si anume acela de a avea o opozitie in interiorul partidului unic s-a realizat. Sigur, partidul unic nu mai e unic, dar procentele cele mai multe se duc tot spre el. Omul nou a invins. Cei care cred ca nu mai trebuie sa judecam lucrurile asa pentru ca au trecut nu stiu cati ani de la caderea comunismului se insala. Este evident ca prezentul acesta e fiul tot mai legitim, pe masura ce alegerile libere se succed, al trecutului apropiat, care nu e altul decat mama si tatal omului nou. Toti analistii suparati pe comparatia si filiatia cu trecutul apropiat suporta mult mai usor invocarea trecuturilor mult mai indepartate, cum ar fi cel grec sau roman. Ca la daci se refera numai fumistii politici si unii cu false aere stiintifice.
Asadar nimic din ceea ce s-a intamplat duminica trecuta nu este surprinzator. Nimic nu este neasteptat. Nimic nu seamana cu vreo surpriza. Votul uninominal si-a dat rodul. Acelasi cu votul pe liste. Urmatoarele alageri o vor demonstra. Parlamentul va avea aceeasi compozitie ca si pana acum, sigur, cu acele mici corectii pe care, oricum, le fac si partidele insele din cand in cand.
Cetateanul roman trebuie sa inteleaga ca toate aceste dezbateri infocate, de tipul vot uninominal sau nu, sunt nimic mai mult decat niste fumigene, lansate de politicieni care ii dispretuiesc din suflet pe alegatori, ii dispretuiesc fundamental pe toti aceia care nu fac parte din noua clasa de bogati, emanata din vechea clasa de activisti, securisti, clienti ai lor. Adica pe foarte multi oameni. Naivitatea noastra, a tuturor este ca votul nostru influenteaza ceva. Ar influenta daca toti sau majoritatea am avea acelasi grad de informatie si am judeca oarecum asemanator. Dar noi judecam dupa spusele clientilor televiziunilor, dupa falsele informatii care ni se servesc si in campaniile electorale, si intre ele. Ca ne ducem la vot sau ca nu ne ducem, rezultatul, observati, este acelasi. Concluzia o puteti trage si singuri.
