Ziarul berlinez a publicat luni un articol semnat de Norbert Mappes-Niediek, care, sub titlul "Un fost agent putred de bogat", furniza cititorilor formula magica romaneasca pentru a controla democratia si statul de drept. Potrivit cotidianului german, e nevoie doar de cateva lucruri: o cravata, un site internet, cativa angajati si… foarte multi bani. Exemplul dat e Dan Voiculescu, a carui biografie e decriptata fara menajamente: "Nascut in 1946, el a fost recrutat de Securitate pe vremea cand era un tanar jucator de hochei si a trait o viata confortabila lucrand in comertul extern. «La Revolutie aveam numai un apartament cu chirie, o Dacia si 30.000 de dolari», spune Voiculescu astazi, cand isi povesteste legenda propriei cariere. «Pe astia ii economisisem, cate 7 dolari pe zi, din plata mea de la comertul extern.»" Articolul precizeaza de indata ca Voiculescu "omite sa spuna ca era seful unei firme cipriote prin intermediul careia controla banii depusi in strainatate de Securitate. Din asta avea sa-si construiasca un trust media. Astazi el dispune de patru canale de televiziune si de doua ziare. Averea lui, pe care a donat-o fetelor, e estimata la jumatate de miliard de euro". Urmeaza istoria unui parcurs tipic pentru perioada de tranzitie: "Pentru a-si proteja si spori comoara, omul nostru econom si-a cautat o protectie politica, motiv pentru care a fondat Partidul Umanist. Dat fiind insa ca oamenii nu voteaza pentru avere, Voiculescu s-a bagat sub pielea PSD, aflat atunci la putere, si a intrat in Parlament pe o lista comuna cu acestia, lucru pentru care a platit prin sprijin mediatic. Nici schimbarea de regim din 2004 nu l-a atins. De indata el s-a aliat cu burghezimea. Dar presiunea UE, acuzatiile de coruptie, lantul de povesti vechi dezgropate si-au facut pana la urma efectul: Voiculescu a trebuit sa renunte la postul de vicepremier, apoi la scaunul de senator, iar in ianuarie chiar si la sefia partidului. Acum i-au ramas numai cravata, site-ul web si banii. Dar, dupa ce Curtea Constitutionala a sigilat din nou arhivele Securitatii, nimic nu-l impiedica sa efectueze un splendid comeback". Ceea ce nu reuseste insa articolul sa decripteze, lucru care ii pune in general in incurcatura pe majoritatea comentatorilor straini, este de ce nu a functionat in Romania o institutie cum a fost CNSAS daca totul era facut pentru ca ea sa se conformeze modelului oferit de echivalentul sau german care controleaza arhivele STASI.