In ultimele sase luni, dl Putin, stapanul Kremlinului, a citat Romania a doua oara. Observati ca de cate ori ne citeaza dl Putin nu e de bine. Prima oara, pentru pastrarea Kosovo-ului in Serbia, dl Putin a amenintat ca, daca acesta devine independent, miscarea s-ar putea extinde si in alte tari, printre care Romania. Cineva scria ca ultimul discurs al sefului de la Kremlin le-ar fi dat occidentalilor fiori reci. Noua ne-a dat si celalalt, cu atat mai mult cu cat cam trebuie sa economisim gazele primite de la rusi, din cauza pretului mult mai mare decat cel perceput aliatilor ori macar celor simpatici. Dar noi nu-i suntem simpatici dlui Putin si, indraznesc sa afirm, multor altor rusi. Deunazi, la Chisinau, cineva care vorbea romaneste a fost indemnat de hazeaica din fata sa sa vorbeasca "celovecestvo", adica "omeneste", adica… ruseste. Asta nu inseamna nimic, ar spune cineva. Dar eu cutez a spune ca asta inseamna o veche si stabila ostilitate ruseasca impotriva Romaniei si a romanilor, inca de pe vremea cand tarii Alexandru si Nicolae incercau sa o smulga Imperiului Otoman, spre a o trece, fie in prima forma, de principate separate, fie in cea de-a doua, a Principatelor Unite, direct in Imperiul Rus, conform proiectelor lui Petru cel (cine stie cat de) Mare.
Al doilea citat al dlui Putin in care Romania a intrat a fost cel recent, cand a declarat ca ei, rusii, si-au retras bazele din Cuba si Vietnam, dar americanii si-au implantat, in schimb, baze militare in Romania si Bulgaria. Adevar incontestabil, care ne pune in garda din nou asupra faptului ca totusi suntem departe de centrul Europei, iar de Washington nici nu mai spun, astfel incat, daca armata a nu stiu cata din Transnistria ar da fuga pana la Bucuresti, americanilor le-ar trebui mult mai mult timp ca sa intervina. Daca ar face-o, ceea ce nu cred. Asa ca, spun gurile rele, era mai bine sa ne facem a uita toate avatarurile prin care am trecut din cauza acestei blestemate vecinatati, pe care ne-a dat-o Dumnezeu, sa le pastram numai pentru istorie si sa promovam o politica echilibrata fata de Kremlin. Nu incercand sa-i intram in voie, dar ramanand rezervati in declaratii, cel putin la nivel inalt. Dar pentru a le placea rusilor trebuia sa fi refuzat categoric bazele americane de pe teritoriul nostru, care, de altfel, nici nu sunt semnificative. Or, ele vin cumva in sensul recuperarii unei istorii zbuciumate, rezultat in mare parte al manipularilor Kremlinului dinainte de Putin.
Oricat de putin placute ar fi celor de azi referirile la istorie, povestea, ocultata de istoria comunista, a secolului XIX, este una a ocupatiilor repetate ale teritoriilor romanesti de catre rusii "aliati" noua. Iar in primul razboi mondial, tot rusii aliati noua ne blocau ajutoarele trimise de vestici prin Murmansk, iar trupele se retrageau de pe frontul comun exact cand era mai mare nevoie de ele, dandu-ne, ce e drept, posibilitatea unor fapte de eroism.
Ar trebui oare sa uitam aceste intamplari tragice ale istoriei noastre, ceva mai vechi si foarte recente? Mai degraba sa reusim o politica mai vicleana decat a Kremlinului, renumit tocmai prin viclenia sa. Ceea ce politicienii romani de azi nu au cum sa reuseasca. Asa ca nu ne ramane decat sa platim gazele rusesti la pretul pentru dusmani. Daca n-am vrut sa fim gubernie ruseasca nici acum o suta si ceva de ani si nici acum…
Nicolae Prelipceanu este scriitor si publicist
