» Parisul si Teheranul sunt doua spatii care nu par a avea multe lucruri in comun, mai ales daca vine vorba de moda.
» La Paris, libertatea duce la o dificultate de a mai aduce ceva nou, la Teheran, dorinta de a fi in pas cu Occidentul impinge la inovatii.
» Alexandru Balasescu a publicat recent "Paris Chic Tehran Thrills", o carte despre moda, dar nu numai.
Paris, Teheran, moda. cineva care s-ar apuca sa scrie o carte despre acest subiect ar putea trece rapid drept un vanator nerabdator de succes, pentru ca o paralela intre orasul elegantei absolute, care este Parisul, si orasul in care – stim din presa – femeile sunt obligate sa se acopere si, practic, nu au acces la viata publica este tot ce poate fi mai exotic. Nu chiar, o spune Alexandru Balasescu, tanar antropolog care, dupa cativa ani buni petrecuti la studii pe la universitati din afara, a ales sa revina in Romania. Recent a publicat si o carte, "Paris Chic Tehran Thrills" (traducere aproximativa: "Paris sic Teheran infioara"), la Zeta Books, o editura foarte noua.
Cartea a fost publicata in engleza, dar are toate sansele sa apara si in limba romana la un moment dat. Mai ales ca studiul acesta, pentru care autorul a facut un an naveta intre Paris si Teheran, se adreseaza atat unui public de specialitate, cat si celor pur si simplu interesati de a afla intre ce coordonate se pot misca notiuni ca "trend", "moda", "stil", "vestimentatie", "inovatie" in conditii de libertate totala si in conditii de libertate ingradita.
"Am ajuns la subiect ca orice antropolog, de la angoasa la metoda", povesteste Alexandru Balasescu. "Fiind in California si dorind sa-mi cumpar niste haine am constatat ca nu gasesc marimea mea. Standardizarea corpului este diferita in functie de spatiu", teoretizeaza el, dupa ce a observat ca numarul pe care il purta de obicei la jeansi – 28 – nu i se potrivea, era mai mare. "Atunci m-am gandit la ce inseamna corpul uman si care este contributia industriei de moda in, pana la urma, standardizarea populatiei."
De ce Paris, de ce Teheran?
Alexandru Balasescu facuse deja un master pe tema valului in Franta. Cunostea inca din 1997 Parisul, cand s-a decis sa revina aici, interesat fiind de a aduce la un loc doua republici si de a vedea care sunt resorturile pentru a refuza/a impune valul. "Franta: republica, spatiu laic, o anumita estetica a publicului care nu suporta valul. Mi-am spus ca mi-ar placea sa vad care sunt resorturile acestui refuz si ce se intampla de fapt. Sunt creatori de moda care fac baticuri. Acestea sunt folosite ca val de persoanele care vor sa le foloseasca asa. Femeile sic din lumea musulmana poarta baticuri Givenchy, Yves Saint Laurent. Iran: republica islamica. Deci doua sisteme politice republicane, unul bazat pe laicism, celalalt pe revendicarea de la Islam. Comparatia are foarte mult sens pentru mine."
Capitala Iranului a cunoscut-o, inainte de a ajunge acolo, din Los Angeles. "O sa radeti, dar Los Angeles este cunoscut ca Teher-Angeles, pentru ca sunt aici doua milioane de imigranti iranieni, o prezenta culturala foarte puternica. Cu totii foarte cocheti, foarte atenti la prezentarea in public. Desigur, in primul rand am fost intrigat de faptul ca afisau marcile hainelor pe care le poarta. Nestiind ce se intampla de fapt in Iran, m-am gandit ca dupa ce scapi de sub o opresiune trebuie sa arati asta, asa cum se intampla la noi", spune Balasescu.
Desi ai tendinta ca imediat langa Paris sa aduci cuvantul "sic", la fel cum, in cazul Teheranului, sa spui ca orasul acesta nu are nici o legatura cu moda, Balasescu ne demonstreaza ca lucrurile nu stau tocmai asa: "In Iran, sistemul impus impinge la inovatii vestimentare care incearca sa se sincronizeze cu moda occidentala. La Paris, moda fiind atat de prezenta, totul fiind permis, se sufera de lipsa inovatiei, este foarte greu de venit cu ceva nou. Femeile musulmane au diverse moduri de a se imbraca si diverse moduri de a se raporta la haine. Poti sa fii musulmana fara sa porti val. Sunt musulmane care nu poarta val, asa cum sunt multe femei crestine care nu poarta cruciulita sau basma, in definitiv, acelasi lucru. In Franta, dintr-o data, in anumite spatii, femeilor li se interzice sa poarte valul, in timp ce in Iran, indiferent de alegerea ei, femeia trebuie sa poarte un val".
La o prima analiza, problema valului poate fi pusa in directa legatura cu puterea interdictiei. "Vorbind cu o profesoara din Franta, am ajuns la concluzia ca acelasi profil social – tanara de 25 de ani, educata, cu aspiratii profesionale inalte –, daca ar trai in Franta, si-ar pune val, daca ar trai in Teheran, si-ar da jos valul. In Franta, de obicei, cele care aleg sa-si puna valul sunt din a treia generatie de imigranti. Prima generatie a ajuns aici din colonii, in anii ’50-’60, promisiunea care li s-a facut a fost de integrare culturala in spatiul francez. A doua generatie, cei care acum au in jur de 40-50 de ani s-au nascut aici, au crezut in integrare, au incercat sa se adapteze francofoniei perfecte, dar integrarea culturala nu a mai avut loc. A treia generatie recupereaza valorile stramosilor, dar o face politic si asta a dus la aparitia unei noi culturi, a islamului occidental", explica Balasescu.
In acest context, Alexandru Balasescu contrazice cliseele privind femeia iraniana livrate de presa occidentala. "Femeia iraniana este departe de a fi absenta din spatiul public, dimpotriva. Cum imi place mie sa spun, «chador-ul» nu este atat de negru. In Arabia Saudita intr-adevar, femeile nu pot conduce masina, nu pot iesi pe strada fara a fi insotite de un barbat din familie. In Iran, 70 de procente din populatia educata le reprezinta femeile. Societatea e astfel organizata incat pe piata maritala femeile au o mai mare valoare daca sunt educate. Dupa anii ’90, din ce in ce mai multe femei fac studii pentru ca pur si simplu asta le-ar permite un sot cu o situatie mai buna. Efectul este ca femeile devin din ce in ce mai active in societatea civila. Dupa terminarea facultatii, li se deschid noi orizonturi, nu mai vor sa se casatoreasca, intra in tot felul de asociatii. Coloana societatii civile iraniene o dau femeile."
» Modelul chalayan
Alexandru Balasescu a obtinut un doctorat in antropologie la
Universitatea California, Irvine (UCI) in 2004. A predat la UCI, American University in Paris, RUW Bahrain. A publicat in jurnale universitare internationale ("Journal of Material Culture", "Gender and History", "Fashion Theory" etc.) si in reviste de cultura contemporana. Nu intamplator, Balasescu isi incepe cartea plecand de la colectia primavara-vara ’98 a lui Hussein Chalayan, creatorul de moda cel mai inventiv pe care l-a dat Marea Britanie in ultimii ani. "In timp ce primul model purta doar o masca pentru ochi, cele care i-au urmat au fost din ce in ce mai acoperite. Al saptelea model a venit pe podium complet imbracata in negru. Rochia ei era o referinta clara la chador-ul, niqab-ul negre ale Orientului Mijlociu". Balasescu l-a cunoscut pe Chalayan la Paris. S-au nimerit, cum s-ar spune, pentru ca Chalayan este pasionat de antropologie si foarte interesat de spatiul social.
