Daca cineva si-a inchipuit ca, prin manevra cu filmuletul de la TVR, a reusit sa loveasca numai cele doua partide istorice din Romania, s-a inselat. De fapt, prin aceasta dezvaluire, intreaga clasa politica romaneasca actuala a fost compromisa definitiv. Scene din acel film au fost vazute si la Euronews, ceea ce, desigur, ne-a marit faima pe care, oricum, o aveam pe continent si in restul lumii civilizate.
De-acum incolo nu mai avem de ce sa ne plangem, ni se da ceea ce meritam. Daca adaugam la porcaria si tuicaria Remes-Muresan rezultatul noii expertize privind flota vanduta – conform celei anterioare, in defavoarea statului roman, conform celei noi cu prejudiciu zero –, atunci avem un tablou mai cuprinzator al peisajului bananier al vietii politice de la noi: cel putin o expertiza a fost dirijata politic.
Te cuprind o jena si o scarba de mari dimensiuni ca om care ai impresia ca tu nu ai face niciodata asa ceva. Impresia, pentru ca, pana acum, nu au fost rare cazurile care s-au dat pe brazda, astfel incat moralismul celor de pe margine poate parea doar o forma a regretului ca nu avem si noi ocazia sa procedam ca ei si, eventual, si mai si. Daca nu ne-ar placea caltabosii, si inca in toiul verii de septembrie si in cantitatea industriala in care i-a recoltat fostul ministru al Agriculturii, am gasi noi altceva, numai sa ajungem acolo.
Aceasta pare a fi ideea ascunsa a tuturor moralistilor nostri.
Asta in cel mai bun caz, caci exista si acela in care moralistii se comporta exact precum cei incriminati de penele lor justitiare, doar ca, nefiind pe terenul politic, sunt mai bine mascati. si nu doar pentru ca daca traiesti intre lupi trebuie sa urli ca lupii.
O fi o scoala subliminala a coruptiei de cea mai joasa speta pe-aici, pe la noi? O fi ceva innascut, eventual o componenta a celebrului specific national cu care ni se impuia capul acum cateva decenii? Greu de spus, mult mai usor de constatat rezultatele catastrofale pentru iarasi celebra imagine a Romaniei in lume, care a luat, de fapt, locul obsesivului specific national inainte
pomenit, fie-i tarana usoara.
Cum se apropie vertiginos alegerile pentru Parlamentul European, ar trebui sa reflectam la felul in care vor fi priviti acolo, la prima infatisare si la urmatoarele, aceia
dintre candidati care vor avea (ne)norocul
de a fi alesi. Pentru ca fiecare va purta in spinare, fara sa stie chiar, insa vizibili pentru ceilalti, cate un Muresan si un Remes, mult mai reali si mai justificati decat pretinsul baston de maresal din ranitele soldatilor lui
Napoleon.
Pentru noi, cei care ramanem aici, e mai usor. Noi intre noi
n-o sa ne privim cu ironie, doar suntem "toti o apa si-un pamant", asa cum "se facura" in poezia lui Eminescu cei ce "venira" sa-l atace pe Mircea cel Batran
sau cel Mare, cum i se spunea in anii din urma ai nu indeajuns de raposatului regim comunist. Dar la ei, saracii, nu va ganditi? Aproape ca-mi vine sa-i votez pe Remes si pe Muresan, ca sa infrunte chiar ei dispretul pe care l-au declansat. Atata doar ca, la grosimea peliculei lor de protectie, mi-e ca s-ar simti din nou victoriosi si si-ar sopti, "in barba", ca sa ne pastram in "Scrisoarea a treia": i-am dus si de data asta.
