Daca mizeria de saptamana trecuta de la Sinaia se numeste festival ("Sinaia forever", Doamne fereste!), un festival este si ceea ce se petrece in viata noastra politica in aceste zile.
Sa le luam pe rand. Se introduce si se discuta fara interes motiunea de cenzura a PSD impotriva guvernului PNL-UDMR. Dl presedinte Traian Basescu isi aminteste ca a promis sa dea seama in fata maselor largi populare in Piata Universitatii, unde, pe cand domnia sa era inalt functionar in Ministerul Transporturilor ceausist, s-a petrecut partea sincera si dezinteresata a revolutiei din decembrie 1989 de la Bucuresti (ca a mai fost una sincera, inainte, la Timisoara) si unde, pe cand domnia sa era si mai inalt functionar in acelasi minister sub FSN, au venit minerii trimisi de Ion Iliescu sa-i casapeasca pe cei care il contestau. Dl Emil Constantinescu isi aduce putinii sustinatori vizavi, sa-i reaminteasca aceste lucruri actualului presedinte si pana la urma nici unul, nici altul nu reusesc sa-si duca la capat intentia: dl presedinte actual sa-si dea raportul, dl presedinte fost sa-i scoata dlui presedinte actual Piata Universitatii din cap. Partidele se dau de ceasul mortii sa prevada ce s-ar putea intampla daca motiunea de cenzura va fi votata. Aliante nu se pot face sau, din contra, se pot face oricate, dar mai ales cea pentru guvernul zis "de uniune nationala", intre PD si PSD, refacand vechiul FSN, tot o uniune nationala, marca Ion Iliescu. Dl Traian Basescu anunta ca, daca acest guvern cade, va numi un prim-ministru democrat. Anuntul e de natura sa-i descurajeze pe multi sa mai voteze motiunea, asadar, e mai degraba in favoarea dlui Calin Popescu Tariceanu. Din cei 322 de altadata, doua treimi ar trebui acum sa voteze cum vrea dl Traian Basescu!
In timp ce structurile care ar trebui sa absoarba din bugetul european sume mari nu sunt pregatite, zilele si lunile trec, iar banii raman unde au fost si pana la 1 ianuarie 2007, in timp ce nici un metru de autostrada nu se construieste, dar se anunta o adevarata retea de autostrazi in perspectiva, in timp ce nu e sigur daca marirea pensiilor se va aplica, politicienii nostri se tin de spectacole, multe dintre ele de prost-gust. Iar edilii de petreceri cu fum, mititei si artificii.
si aici ajungem la "Sinaia forever". Orasul Sinaia, fosta resedinta secundara a regilor Romaniei, este azi ceva greu de imaginat: trotuare desfundate, gropi sapate si lasate asa, constructii noi de un kitsch tipator, alaturi de altele vechi lasate in paragina sau semiparagina, o intreaga gama de neglijente care ii incrimineaza, fireste, pe edili dar, poate, si pe locuitorii orasului, macar pentru ca i-au ales. si peste toate acestea, trei zile de balci cu fum de mititei, carnati si fleici, servite antiigienic, intr-un zgomot infernal care se vrea nici mai mult, nici mai putin decat "muzica, dans, antren", vorba de pe vremuri. Toate acestea mi-au amintit de Mosii din Bucuresti, asa cum sunt ei descrisi de un mare amator de Sinaia, I.L. Caragiale. Dar ce sa caute Mosii la Sinaia? Ce cauta si neamtul din "D’ale Carnavalului" in Bulgaria. Toata aceasta babilonie, care nu lasa sa doarma un oras intreg, cu tot cu turistii sositi la odihna, se numeste festivalul "Sinaia forever". E mai degraba "Sinaia for never", sa n-o mai vezi, adica, niciodata. Celalalt, in schimb, cel politic, nu-si spune "Romania forever", dar este.
