La Editura RAO a aparut recent "Istoria Uratului", in ingrijirea lui Umberto Eco.
Divina Comedie". "Florile Raului". "In cautarea timpului pierdut". "Ulysses". "Lolita". "Pe aripile vantului". Brahms, Bach si Beethoven. Fred Astaire si Clark Gable. Nici nu ne-am putea imagina cum ar arata proza moderna fara romanul lui James Joyce, de exemplu, la fel cum am fi incapabili, intr-o istorie a muzicii, sa ne prefacem ca Beethoven nu a existat. Umberto Eco ne provoaca la un exercitiu pe cat de util pe atat de amuzant: util, pentru ca ni se demonstreaza cum istoria ne poate rade mai mereu in nas, si amuzant pentru ca nu se poate sa nu te distrezi cand afli ca Ceaikovski scria despre Brahms exact asa: "Am studiat indelung muzica acelui sarlatan. E un nenorocit lipsit de calitati". Sau Virgina Wolf despre Joyce: "Tocmai am terminat de citit Ulysses si cred ca este un esec… Este prolific si neplacut. Este un text necizelat, nu numai obiectiv, ci si din punct de vedere literar".
Dupa ce, in 2004, publica o fascinanta "Istorie a frumusetii", tradusa si in limba romana tot la RAO, Umberto Eco revine, explicand ca, de-a lungul timpului, daca pentru frumusete s-au gasit mii de definitii, daca frumusetii i-au fost inchinate zeci de studii si de tratate, uratul s-a dovedit o notiune mult mai greu de prins in cuvinte. De cele mai multe ori, explica Eco, uratenia a fost definita numai in relatie cu frumusetea, ca opus al acesteia, cand "diversele manifestari ale Uratului de-a lungul secolelor sunt mai bogate si mai imprevizibile decat se crede indeobste".
Umberto Eco, cel care a ingrijit "Istoria uratului", creeaza de data aceasta un traseu cu obstacole pentru amatorii de senzatii tari: demoni, nebuni, bubosi, freaks, morti si descompusi, clovni vulgari si respingatori, anomalii, cruzimi, draci in mai multe variante de expunere si, nu in ultimul rand, kitschul, ca un fel de bomboana pe coliva unei uratenii generale si generalizate. Dupa ce parcurgi aceasta istorie a urateniei in imagini – reproduceri dupa lucrari celebre, imagini din filme la fel de celebre ("E.T." sau, de ce sa ne surprinda, "Patimile dupa Hristos", oroarea semnata Mel Gibson), reproduceri de arta contemporana (decrepitudinea in imagini, falsi copii, spanzurati in padure, dar si aceasta forma de "arta in progress", care este Marilyn Manson) – kitschul, asa cum il gasim bifat in aceasta carte coplesitoare, e dulcic si fragil. Vedem aici "Nasterea lui Venus" in mai multe perceptii, care mai de care mai serafica si mai spumoasa, vedem Narcisi foarte feminini si foarte delicati, nuduri lascive, dar si carti postale cu Isus, al carui piept e strapuns de o inima rosie, inconjurata de ghimpi, sau reproduceri de arta omagiala, cu Stalin si Hitler in rolurile principale.
Dar, ne atrage atentia Eco, "Uratul de ieri devine Frumosul de astazi", teorie pe care o demonstreaza cu tablourile "pompiers", considerate candva kitschuri, care acum sunt nu doar cautate si expuse in marile muzee de arta din intreaga lume, dar si cumparate de colectionari la preturi foarte mari. Nu lipseste din aceasta vitrina cu uratenii nici contorsionata avangarda, cand, potrivit lui Eco, Uratul a triumfat, chiar cu ingrata menire de a fi un instrument in lupta impotriva burgheziei si a gusturilor burgheze. Eco explica: "Publicul nu le considera reprezentari frumoase ale lucrurilor urate, ci reprezentari urate ale realitatii. Altfel spus, burghezul se scandaliza in fata unui chip de femeie de Picasso nu pentru ca il credea copia fidela a unei femei urate – si nici Picasso nu-si dorea acest lucru –, ci pentru ca o considera o reprezentare urata a unei femei. Hitler, un pictor mediocru, condamnase arta contemporana considerand-o degenerata; dupa cateva decenii, Nikita Hrusciov, obisnuit cu operele realismului sovietic, aflandu-se in fata unor tablouri ale avangardei, spusese ca ii pareau pictate cu coada magarului".
Ca un versat DJ, Eco mixeaza reproducerile si comentariile cu fragmente din lucrarile unor scriitori celebri, cu poezii si fragmente de proza, toate la subiect, astfel incat vizitarea acestui "muzeu" al uratului este ca vizitarea rapida a unei biblioteci formidabile, in care poti parcurge mai multe carti doar atingandu-le.
