Viata politica a SUA, ca si justitia din aceasta tara nu duc lipsa de-a lungul istoriei de exemple remarcabile care pana la urma ne ajuta sa intelegem de ce americanii au ajuns unde au ajuns, iar noi, ce sa mai vorbim…
Imi vine acum in minte exemplul procurorului Keneth Starr, cel care l-a infundat pe presedintele Clinton in afacerea Monica Lewinsky. Procurorul nu s-a sfiit de faptul ca-l are in fata sa pe ditamai presedintele american si l-a aruncat in corzi de l-au trecut toate apele pe roscovanul saxofonist. La mijloc erau, desigur, onoarea profesionala si dorinta de a merge pana in panzele albe.
Iata ca in aceste zile ne-am trezit in fata unui alt exemplu care onoreaza categoria demnitarilor de peste Ocean. Este vorba de senatorul republican Larry Craig. Acesta, deconspirat pentru orientare homosexuala, dupa deliberari in forul sau intim, a luat hotararea sa-si dea demisia din inalta calitate. Unii probabil au fost de acord cu ce a facut, altora nu le-a placut.
Imi pun insa intrebarea ce s-ar fi intamplat la noi. Sau ce s-ar intampla intr-un caz similar. De aceea imi permit sa avansez un mic scenariu.
Asa cum ne e felul, deconspirarea unui senator sau deputat roman pentru orientare homosexuala ar fi declansat din partea aripii consevatoare a societatii noastre o suita de proteste furibunde. ASCOR-istii ar fi iesit in strada si i-ar fi cerut omului demisia. Evident, mass-media nu ar fi ratat un asemenea caz si ar fi prezentat cu lux de amanunte manifestatiile. Logic, nu ar fi lipsit luarile de pozitie intru apararea senatorului sau deputatului. ACCEPT, desigur, nu ar fi stat cu bratele incrucisate si, in stilul caracteristic onctuos al purtatorilor lui de cuvant, ar fi analizat situatia.
Ceea ce ne intereseaza insa este comportamentul omului nostru. si-ar fi dat demisia? Ar fi considerat ca exista o incompatibiltiate intre demnitatea sa oficiala si orientarea sexuala? Cum pe malul Dambovitei onoarea nu a dat pe nimeni afara din casa si cum tot nimeni nu a fost dispus tot de dragul onoarei sa renunte la insemnate avantaje materiale, avem toate motivele sa credem ca omul ar fi ramas in functie. Daca orientarea sa intima nu ar fi fost rezultatul unei coruperi, ci ar fi reflectat adanci si inradacinate convingeri, decizia de a NU demisiona ar fi capatat o argumentatie abila. In apararea sa nu ar fi sarit doar ACCEPT, ci si CNCD, adica, pe lung, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Adica ia stati oleaca, oameni buni… De ce credeti ca omul ar trebui sa se retraga din functie? Ma rog, ce a facut? A omorat, a furat? Nu pentru asta am facut revolutie, ca sa fim liberi si sa traim cum ne place si cu cine ne place?! Romania este un stat laic, pluralist, cu vederi largi, in care fiecare cetatean are dreptul sa se exprime dupa voia inimii… si tot asa…
Cu o asemenea pledoarie in favoarea sa, omul nostru ar fi ramas linistit in scaun pana la epuizarea mandatului. Protestele care i-ar fi cerut demisia ar fi fost imediat taxate drepte racnete ale unor fundamentalisti. si ce e mai rau pe lumea asta decat fundamentalismul?!
Larry Craig si-a dat demisia. Nu a tinut cont nici de cei care l-au aprobat in ce a facut, nici de cei care l-au dezaprobat. Decizia este personala… In adancul constiintei sale de crestin a inteles ca intre placerea sa si tara pe care o slujeste si pe a carei temelie e gravata insciptia In God we trust se casca o flagranta discordanta. Or mai fi demnitarii nostri crestini?
