Un lucru e cert. Romanilor le plac festivitatile. si nu de ieri, de azi, ci dinainte de ’89. Acestea sunt bune pentru a acoperi lipsurile de tot felul. Pentru ca diplomatia romaneasca sa nu mai ramana repetenta si anul acesta (cand iarasi a stralucit prin absenta pe arena internationala), Guvernul, Ministerul de Externe si… Traditia au decis sa-i aduca pe ambasadorii Romaniei in lume la o noua reuniune anuala ce se anunta din start drept inca o actiune cu dimensiune festiva si atat.
Avand drept motto "Repere pentru un deceniu de politica externa. Interese, valori si instrumente", reuniunea de trei zile incepe astazi, in incinta luxosului hotel bucurestean J.W. Marriott, cuprinde in program mesaje de la comisarul european pentru relatii externe, Benita Ferrero-Waldner, de la ministrul portughez de externe, Luis Filipe Marques Amado, a carui tara detine presedintia UE, si va avea ca invitati de marca pe sefii diplomatiilor britanica David Miliband, franceza Bernard Kouchner, dar si sarba Vuk Jeremic, ori pe Jamie Shea, director pentru Planificare politica la NATO si fost purtator de cuvant al Aliantei. Astfel, grandoarea este asigurata. Mai putin rezultatele.
Aceasta, deoarece ambitiosul plan al ministrului de Externe, liberalul Adrian Cioroianu, anume de a lansa spre dezbatere strategia de politica externa a Romaniei pe urmatorii 10 ani, suna ridicol pe fondul anuntului PSD de a depune o motiune de cenzura impotriva Guvernului pe 10 septembrie si al cererii formulate de catre social-democrati pentru obtinerea mai multor portofolii, printre care cel al Externelor.
Desi ieri, pe litoral, la scoala de vara a pesedistilor, soarta motiunii s-a cam schimbat, intrebarea "la ce foloseste a lansa o strategie pe 10 ani?" ramane, pentru ca intr-un deceniu se schimba si presedintele, si ministrii. Or, e stiut, seful statului isi imprima propria perspectiva de politica externa.
Pe de alta parte, cand tara sta de atat timp fara ambasadori in unele dintre capitalele importante ale lumii, Bucurestiul, in loc sa rezolve aceasta problema urgenta, da prioritate analizarii a ce va fi peste 10 ani.
Mai mult, ce altceva isi poate propune Romania decat politica externa a UE si NATO? Avem oare alta optiune? Ce sa intelegem prin afirmatia potrivit careia "noutatea acestei strategii consta in faptul ca la baza stabilirii obiectivelor sta o analiza cuprinzatoare a situatiei internationale pe urmatorul deceniu, in ceea ce priveste marile teme globale de interes si principalele regiuni geopolitice ale lumii"? O astfel de formulare echivoca si clar nediplomatica risca sa dea nastere la interpretari deloc favorabile Romaniei in randul actualilor aliati.
De exemplu, ne-am fi asteptat macar la o referire la necesitatea ca diplomatia romaneasca sa faca eforturi intense si concrete pentru ca Uniunea Europeana sa isi schimbe focusul dinspre dialogul euro-mediteranean si Orientul Mijlociu spre Europa de Est, fosta sovietica, din care fac parte Republica Moldova, Marea Neagra, "conflictul inghetat" pe nume Transnistria, problema strategica a energiei si necesitatea unei voci unice a UE in relatia sa cu Rusia in acest domeniu, voce care sa apere si interesele noilor membri ai Uniunii cum este Romania.
Sau ca diplomatia sa contribuie la eforturile de a face din Romania centrul (hub) logistic al acestei parti a Europei.
O reuniune de acest fel este justificata atunci cand se schimba paradigma de politica externa, asa cum a fost cazul recent in Franta, cand noul presedinte Nicolas Sarkozy si-a prezentat prioritatile. Dar pentru Romania acestui an gestul e o forma fara fond.
Suntem inca prea aproape de festivismul si retorica aparentelor de dinainte de ’89, menite a ascunde mizeria in care se zbatea tara. Acum, dorim altceva decat manifestari care sa satisfaca orgoliul unora sau altora.
