Batalia pentru promulgarea noii legi a pensiilor ne-a mai dezvaluit o data ceea ce ni se dezvaluise de zeci si sute de ori. Toata povestea asta, ca este sau nu este pura demagogie, pur populism, pur electoralism, daca pot zice astfel, e dezgustatoare. si nu din alt motiv decat pentru ca ridica inca o data valul de pe interesele si modul de actiune al clasei politice romanesti. Intr-atat s-au obisnuit politicienii nostri cu decizii care sa nu aiba nimic de-a face cu binele vreunei categorii largi de cetateni incat atunci cand vreo hotarare a lor pare a tinti in acea directie, automat, apare suspiciunea ca e ceva necurat, ba chiar putred in Romania lui Basescu si Tariceanu.
Sa zicem ca nu ne intrebam ce urmarea presedintele cerand justificarea veniturilor cu care se vor putea sustine pensiile marite peste cinci si sase ani, un fel de cincinal in patru ani si jumatate pe dos. si tot se vede putreziciunea sistemului, care nu poate admite o asemenea masura, ca prea i se pare oricarui membru al sau, aflat in conflict temporar cu ceilalti, gogonata. Distanta intre politicieni si cetateni este, iata, enorma. Dupa ce ai promulgat legea salariilor marite pentru demnitari, printre care te numeri, fara sa intrebi daca n-ar fi mai bine sa pastrati banii si sa-i adaugati la un eventual fond de pensii marite, e normal sa sovai la cea pentru anonimi.
Printre atatea masuri de aliniere la legislatia si standardele Uniunii Europene, aceea in favoarea celor mai defavorizati cetateni pare incredibila si de aceea se cer zeci de dovezi de "sustenabilitate" a ei. Pe de alta parte, e trist ca numai in urma unui razboi politic inutil si absurd, cum este cel dintre presedintele Romaniei si premierul aceleiasi tari, se poate strecura, ca lovitura data de unul celuilalt si de toti tuturor, nicidecum din curata intentie, o lege dreapta.
Un filozof observa gradul de irealitate la care ajung regimurile leniniste si postleniniste, in speta totalitarismul comunist. Din pacate, lumea ireala pe care incearca sa o impuna in locul celei reale oamenii politici democrati (nu ma refer aici la partidul cu acelasi nume) este tot atat de diferita de cea reala. Prin limbajul de lemn, nou sau vechi, distanta este generata si creste, in acelasi timp creand conditiile de selectie pentru functiile politice ale unor oameni potriviti, adica bine inradacinati in irealitate, fie ea si imediata.
si observati cat de repede i s-a substituit temei pensionarilor aceea a "viitorului", privind educatia. Ascunsa, dar nu destul, ranjeste ideea cinica: pensionarii nu mai sunt folositori, sa ne pregatim noi "cadrele" de maine! Ca educatia este de maxima importanta pentru o societate necivilizata ca a noastra stie orice copil, fie si deloc educat. Numai ca democratia pretinde ca si celor care au facut ceva sa li se acorde dreptul la viata. Societatea este compusa nu numai din viitoare unelte umane, ci si din foste unelte umane, iar acestea nu se arunca la gunoi cand nu mai pot fi folosite, asa cum faci cu un cleste ruginit. Cele doua teme nu se substituie, ele merg impreuna. Pe autostrada europeana pe care, acum, dl Traian Basescu e dispus sa o sustina, exact invers de cum facea in vremuri nu prea indepartate.
