Dosarele mineriadei au pornit in bejenie. De la parchetul militar la parchetul civil, de aici cine stie unde. Dl Ion Iliescu a inceput sa se prezinte la convocarile procurorilor. Semn ca e sigur. Pe viata.
Nici dosarele revolutiei nu se simt mai bine, in acest stat de drept, membru recent al Uniunii Europene. Cat despre teroristii de la postrevolutie, nimeni nu poate inca jura cu mana pe inima ca au existat, dar nici ca nu.
Misterele staruie si sunt cultivate in Romania, cu multa atentie. Prezenta lor continua sa nasca o stare de spirit a populatiei care numai benefica pentru mari proiecte si perspective nu este. Aruncati unul dintre aceste cuvinte, mineriada, revolutie, teroristi, intr-un grup de cetateni romani pasnici care stau la coada sa-si ia vreo viza pentru a munci in strainatate, sau intr-un autobuz supraaglomerat, si retineti raspunsurile.
Mai sunt, insa, si alte mistere, si inca foarte multe, care bantuie societatea romaneasca a timpurilor noastre, mai ceva decat fantoma lui Marx, de-acum 156 de ani, prin Europa. In general, viata in compania fantomelor si a misterelor nu e confortabila pentru cetateanul care nu e artist, dar ce zic eu?, nici pentru artisti nu e placuta viata cu fantome, decat daca acestea sunt produsul propriei lor minti.
Aceste fapte si dosare dureaza de cand democratia, daca nu mai demult, unele, si tare ma tem ca vor dura, in continuare, cat putem noi cuprinde cu mintile proprii.
Parca vad generatiile succesive de procurori care vor lua la cercetat, de fiecare data de la capat, desi ceea ce au facut militarii ramane "valabil", si civilii "nu pleaca de la zero", vorba dnei procuror general, Laura Codruta Kövesi. Multi dintre cei care se pregatesc sa devina magistrati trebuie sa se gandeasca la ei insisi ca la niste oameni care-si vor desfasura toata cariera cercetand dosarele revolutiei, ale teroristilor, ale mineriadelor, amanandu-l mereu pe cel in care e implicat dl Ion Iliescu. Ma tem ca si unii liceeni care nici nu stiu inca la ce vor da, dupa ce or sa termine dreptul, vor fi pascuti sau vor paste, cum vreti, ori chiar vor "linge", vorba dlui Adrian Nastase, aceleasi dosare. Pare o gluma, dar nu e decat o oarecare exagerare. Felul in care se desfasoara justitia in Romania, mai ales cand e vorba de cazurile cu implicatii grele, politice, o justifica.
Daca tineti minte, in timpul Pietei Universitatii, nu aceea a dlui Traian Basescu, ci a "zonei libere de neocomunism", una dintre lozinci era "patru luni de minciuni", pe urma cifra se schimba in cinci, sase. Pe 13 iunie n-a mai fost nevoie de nici o schimbare: minciuna se retrasese, venise adevarul dlui Iliescu si al grupului sau: bataia cu mineri. Tot cam pe-atunci, intr-un ziar sau poate revista, a aparut o caricatura, pe care am mai evocat-o: o coloana de zeci si sute de batrani cu barbi pana-n pamant, purtand o lozinca pe care scria "480 de luni de minciuni". Cifra nu e exacta, dar era una de marime comparabila. Batranii nu erau altii decat tinerii din Piata Universitati, care se "maturizasera" in "lupte civice". Caricaturistul ghicise ce avea sa se intample.
Iata ca, la 204 luni de la manifestatia din Piata Universitatii, lozinca poate ramane intacta, cel putin in ceea ce priveste dosarele revolutiei, teroristii si dosarele mineriadei. Sa nu uitam sa schimbam, din cand in cand, cifrele.
