» Alexandra Maria Lara a venit la TIFF cu doua roluri puternice: Brandusa, din "Offset", filmul lui Didi Danquart, primul ei rol in limba romana, si mult mai interesantul Suzie din "I Really Hate My Job", filmul-senzatie al lui Oliver Parker, facut dupa scenariul uimitor al lui Jennifer Higgie.
» Suzie este primul rol in limba engleza al Alexandrei Maria Lara. In plus, la TIFF a fost si tatal ei, actorul Vladimir Platareanu, alaturi de care joaca in "Offset".
» Vreau sa incepem cu rolul din "Offset", pentru ca tocmai a fost vizionarea de presa. Vreau sa-mi spui cum ai "apucat" acest rol si daca ti-ai putut explica de ce Brandusa face alegerile pe care le face. Pentru ca ea il alege pe Nini (Razvan Vasilescu), un personaj pe care nu poti spune ca ai inteles de ce l-a ales, mai ales ca stefan, celalalt pretendent, este un personaj mult mai veridic.
— Dragostea lor este o altfel de dragoste si cred ca asta se simte in film, pentru ca asta am inteles eu lucrand pe acest personaj. Felul cum Nini o iubeste pe ea o atinge intr-un altfel decat iubirea lui stefan. Nini, pe langa puterea exagerata uneori, are un anume romantism. Pentru Brandusa, sa fii iubita de un barbat care atat de mult te iubeste incat se impusca, un barbat care se lupta pentru tine este o dragoste dificila. Mai ales ca Nini nu este liber, este casatorit, cu un copil acasa. O situatie complicata. Dragostea in sine este greu de explicat. Nu te indragostesti de persoana care este cea mai potrivita pentru tine. Ea este indragostita de amandoi barbatii, dar intr-un fel cu totul diferit. Mai este dragostea pentru tatal ei, dar si pentru Romania, tara ei, si toate astea sunt motive pentru care ajunge la concluzia la care ajunge.
» si sa aleaga ce a ales, adica sa ramana cu Nini.
— Eu cred ca decide pentru ea insasi. Daca am continua filmul, nu cred ca Brandusa s-ar intoarce la Nini, nu cred ca ar continua sa fie amanta lui. Decizia ei este de a ramane in tara ei si sa nu plece cu un barbat pentru a carui iubire nu merita sa faca tot acest drum.
» Presupun ca ti s-a mai pus aceasta intrebare: cum este sa lucrezi cu tatal tau?
— Da, dar e o intrebare frumoasa. Tatal meu a fost si profesorul meu, tatal meu are si o scoala de actorie la Berlin, unde am fost studenta si eu trei ani, din care un an mi-a fost profesor. De mica m-a luat la cursuri, am vazut cum lucreaza cu studentii. Este un actor deosebit, dar si un om deosebit, a juca alaturi de el este pentru mine cea mai mare placere.
» Te-am intrebat asta pentru ca ma gandesc ca trebuie sa fie dificil, mai ales intr-un film ca "Offset", unde sunteti fiica si tata, iar aceasta relatie trebuie sa fie alta decat e in realitate.
— Sigur, este dificil. si atunci cand joci o poveste de dragoste nu inseamna neaparat ca te intelegi impecabil cu partenerul din film. Dar este o dificultate care, in comparatie cu placerea de a lucra cu tatal meu, paleste.
Sunt fericita ca parintii mei au vorbit intotdeauna in familie limba romana
» In toate filmele pe care le stiu romanii – "Caderea", acum "Offset", prezentat la Festivalul Filmului European, si "I Really Hate My Job", care va intra pe ecrane in toamna – joci intr-o alta limba: germana, germana si romana, respectiv engleza. Cum iti influenteaza jocul aceasta schimbare a registrului lingvistic?
— Ma consider un copil norocos ca vorbesc multe limbi. Dar, de exemplu, nu am stiut niciodata ca voi avea nevoie de limba engleza in actorie. Sunt fericita ca parintii mei au vorbit intotdeauna in familie limba romana. Aveam patru ani si jumatate cand m-am mutat la Berlin, am facut scoala in limba germana, dar noi am continuat sa vorbim in casa in romana. A juca intr-o alta limba este un "challenge", iti cere o concentrare speciala. Pentru rolul din "Offset" mi-a fost foarte frica. Prietenii mei romani mi-au spus intotdeauna ca vorbesc cu accent. si in film se intelege ce spun, dar accentul este foarte puternic, se simte. Am avut emotii, dar cred ca actoria, peste limba, are de-a face inima, cu expresia.
» Ma refer iar la "Caderea", pentru ca este filmul pe care romanii il stiu mai bine. Cum a evoluat cariera ta de la rolul din "Caderea", un rol mic, e drept, pana la rolurile acestea?
— Am inceput de foarte tanara sa lucrez, fac de 12 ani aceasta meserie. Am avut noroc ca am intalnit oameni care mi-au dat posibilitatea sa lucrez si sa castig cat mai multa experienta. Singurul lucru pe care pot sa-l spun cu sinceritate este ca a fi putin mai in varsta si a avea mai multa experienta imi creeaza astazi mai multa placere de a juca decat aveam acum cinci-sase ani. Pentru ca la inceput este intotdeauna si multa teama, ezitare. "Caderea" este un film extrem de important pentru mine. Am avut sansa de a juca intr-un film german – majoritatea acestora raman in Germania, putine ajung in fata unui public international – care a fost vazut in toata lumea si care mie mi-a deschis multe usi.
Suzie este punctul in care se intalnesc toate fetele
» Vei mai lucra cu Oliver Hirschbiegel?
— Sper din tot sufletul, este unul dintre regizorii mei preferati.
» Pentru a ajunge si la al treilea film, despre care nu am vorbit deloc, in care interpretezi un rol care mi-a placut foarte mult. Cum te-ai inteles cu "Suzie", care este un personaj foarte puternic, totodata foarte fragil, foarte inocent?
— Este un personaj foarte greu. Sunt momente in care Suzie nu pare foarte inteligenta, dar are si momente de luciditate si inteligenta. Pe mine m-a atras combinatia asta din personaj. Am citit scenariul, nu stiam pentru care dintre roluri urma sa ma prezint. Dar mi-am dorit din tot sufletul sa fie Suzie, mi-a placut, pentru ca ea este punctul in care se intalnesc toate fetele. z
EXOTISME
Cat de exotica ar parea pentru TIFF o productie Bollywood, nu am rezistat prea mult la remake-ul hi-tech "Nasul" ("Don"), din 2006, al regizorului Farhan Akhtar. Se pare ca filmul a facut senzatie la Berlinala din acest an, cand oamenii au venit special pentru el. Oricum, amatorilor genului le pot spune ca in aceasta toamna ar trebui sa astepte premiera unui "Matrix" in varianta Bollywood, asa cum am priceput din trailer-ul ce a precedat proiectia in aer liber a "Nasului".
Tot la acest capitol, majoritatea spectatorilor si a jurnalistilor din presa locala au un cuvant de spus – de bine sau de rau – cu privire la scenele de violenta si sexualitate care fac firul rosu al acestei editii. Despre asta poate maine, pentru ca urmeaza acum proiectia unuia dintre filmele-soc ale TIFF, "Cand se lasa intunericul", un film suedez din 2006.
ZIUA A DOUA
» Filme de stele
Duminica a fost o zi plina: o premiera mondiala, un film despre care nimeni nu a stiut nimic si pe care nu l-au vazut decat producatorii si cativa distribuitori, dar si "Offset", un film german cu dominanta romaneasca. Iata ce am apucat sa vad in a treia zi a festivalului:
***"Intimitati in toaleta" ("Intimidades de un cuarto de bano"), un film mexican din 1989, care merita vazut macar pentru ideea neconventionala: de a prezenta dramele unei familii prin prisma oglinzii de la baie. Camera este fixa, toata actiunea se petrece in baie, iar personajele sunt dezvoltate pe baza a ceea ce fac aici. E drept ca filmul nu e o grozavie, dar are parti adorabile.
*****"Pufball". Ei, da, acest film din 2007 al lui Nicolas Roeg, unul dintre cei trei regizori invitati speciali ai TIFF din acest an, un film cu premiera mondiala aici, la Cluj, merita din plin cinci stele. Un film magic, in care un cuplu de tineri ajunge intr-un spatiu arhaic, in care tot soiul de vraji, pietre sacre si persoane stranii incep sa le controleze viata. Sper ca acest film sa intre in selectia pentru Bucuresti – anul acesta nu va mai fi Institutul Francez, ci Cityplex, conform declaratiilor directorului onorific al TIFF, Tudor Giurgiu – si sa aveti ocazia sa-l vedeti.
*"Offset". O stea pentru filmul lui Didi Danquart, chiar daca, asa cum spuneam, romanii domina genericul, de la cei doi scenaristi (Cristi Puiu si Razvan Radulescu, alaturi de Danquart) la actorii din rolurile principale: Razvan Vasilescu, Alexandra Maria Lara. Din pacate, filmul este lung si detensionat, cu personaje schematice si actiuni neveridice. La fel cum tipografia, care da si titlul, este absolut irelevanta pentru film, putea fi orice altceva in locul acesteia. O observatie buna a criticului de film Valerian Sava la conferinta de presa: Puiu si Radulescu au un stil special de a scrie, "pentru ca ei mizeaza pe cinema sa explice totul, cum ar fi relatiile dintre personaje". Dar daca regizorul ignora chestia asta, atunci nu se mai intelege nimic.
*****: excelent, ****: merita vazut, ***: asa si asa, **: neinteresant, *: duda
