Un fapt care ar fi spulberat orice ministru, ca sa nu mai vorbim de presedinte, in vreo alta tara europeana pare a fi trecut, la noi, cu cateva zguduiri, dar fara urmari notabile. Asadar, speranta naivilor ca, din momentul in care
am fost primiti in Uniunea Europeana,
ne-am schimbat sau, mai bine zis, am fost schimbati ramane o iluzie. Se spulbera insa si temerile celor care avertizau asupra unei iminente pierderi a identitatii noastre nationale, a specificului nostru national, atat de iubit de o anumita categorie de cetateni. Specificul national se pastreaza. "Tiganca imputita" ni-l pastreaza cu sfintenie. Nici smulgerea din mana posesoarei a telefonului mobil cu care-l inregistra pe presedintele aflat la cumparaturi nu face parte din acea non-identitate impusa de unificarea tarilor europene si de globalizare. O sa mai ramana, probabil
ca mult timp, un semn distinctiv pentru acest popor atat de dornic sa iasa si el in evidenta
prin ceva in lume. Dovada ca face parte din specificul national – si smulgerea telefonului, si expresia presedintelui – este insusi faptul ca partizanilor presedintelui Traian Basescu
nu li s-au parut lucruri impotriva carora sa reactioneze pentru a pastra astfel dreapta judecata civica.
De acum incolo vom putea auzi: "Romania? A, tara aceea unde presedintele smulge telefoane mobile ziaristilor si ii face, in particular, tigani imputiti!". Nu numai concetatenii nostri pripasiti si prinsi asupra faptelor lor prin Europa lucreaza la faima negativa a tarii
noastre si a cetatenilor ei, ci chiar presedintele si cei din spatele sau,
care s-au si grabit sa-l scuze. E drept, o mai stirbesc un Cristian Mungiu, un Cristian Nemescu, ba chiar Mircea Cartarescu.
Pacat ca un presedinte atat de mobil, atat de dispus sa-si insuseasca ideea de dreptate, atat de convins in cele din urma ca regimul comunist trebuie condamnat ca unul criminal, ceea ce multi dintre noi stiau inca dinainte de caderea lui, isi alterneaza faptele demne de tot respectul cu gesturi imposibil de acceptat si cu atat mai putin de scuzat.
Lumea a inteles destul de repede figura cu boala lui Theodor Stolojan si cu insanatosirea sa grabnica. S-a spus atunci "scopul scuza mijloacele", iar scopul parea demn de toata stima. Faptul ca,
imediat dupa condamnarea comunismului ca regim criminal, presedintele a inceput sa vorbeasca despre legea lustratiei, iarasi era un semn bun. Ca sa nu mai spun de discursul presedintelui, foarte clar si exact, atunci cand nu e populist.
Din pacate, in lumea de azi, dar nu numai, nenumarate fapte si intentii bune pot fi spulberate printr-o greseala grosolana de moment. Multimea
care te adula pana atunci te poate huidui intr-un minut, daca ai gresit in fata ei. Nu e cazul de data asta cu multimea, pentru ca, in adancul multora dintre noi, expresia presedintelui se formuleaza de mai multe ori pe zi. Accept ca este efectul unor secole de educatie rasista, care nu pot fi sterse cu buretele intr-o secunda. Dar ratiunea unui om de stat poate face tot ce obisnuinta refuza in prima instanta.
Daca stam sa ne gandim mai bine, violenta de limbaj se mai intalneste
si pe la altii. Dar la noi, ca la nimeni, ea
apare la politicienii proeminenti, unii, ca-n cazul nostru, cu programe excelente si iubiti de popor, combinatie cu adevarat originala.
