O colectie de medicamente pe un cub de lemn, pe care a fost lipit cuvantul "angst" (angoasa), decupat din punga unui supermarket. Aceasta este viziunea poetului Dan Sociu asupra inceputului generatiei 2000. Sau, la Zvera (Vera, pentru teatru) Ion: un mixaj de caciulite colorate si reviste facute prin tabere de creatie. La adi urmanov: o colectie de lucruri personale, oracole din clasele mici, diplome si jurnale. Insa cea mai fidela redare a ideii de generatie 2000 a fost cea a lui Marius Ianus, chiar daca acesta din urma nici macar nu a fost acolo la deschiderea si inchiderea unicului Muzeu 2000: o placuta cu numele lui. Pentru ca Ianus este deja recunoscut ca tatic al generatiei 2000.
Atat Dan Sociu, Zvera Ion, adi urmanov, Marius Ianus, cat si alti sapte poeti din generatia 2000 sunt prezenti in prima antologie de poezie a acestei generatii aparute intr-o editie bilingva, romana-engleza. Dupa ce a fost lansata oficial in Marea Britanie, acolo unde a si aparut, la mica editura Heaventree Press, "No Longer Poetry: New Romanian Poetry" a fost lansata si la Bucuresti, intr-o atmosfera mai putin formala.
Celor prezenti in aceasta antologie li s-a propus, nici mai mult, nici mai putin, sa-si faca muzeu. Adica sa rascoleasca prin propria arhiva dupa diverse obiecte, reviste, carti, chiar haine si sa-si creeze o instalatie. Ce a iesit pana la urma a fost un fel de muzeu in miscare, "instalat" pentru doar cateva ore la Teatrul Desant din Bucuresti. Un "lounge room", cu afise si definitii ale generatiei 2000, in care au fost primiti oaspetii, o sala a instalatiilor si, alaturi, o minibiblioteca. De altfel, aceasta din urma a fost cel mai important spatiu, pentru ca aici au putut fi rasfoite, pe langa volumele personale ale celor prezenti in antologie, diverse publicatii ale inceputului anilor 2000. Daca revista "Fracturi" are portia ei de celebritate, putini au auzit, poate si mai putin au vazut vreodata "Micul Ftiriadi", o foaie bilunara inventata de UN Cristian, editorul underground al acestei generatii. Colectia integrala a acestei reviste format A4 si realizata prin xerocopiere putea fi rasfoita in asa-zisa biblioteca a Muzeului 2000. Tot aici s-a desfasurat si concursul de interpretare "cat mai poetica" a unor fragmente din antologie, la finalul caruia castigatorul desemnat de cei prezenti a primit un exemplar din carte. Intamplator, atat acest exemplar, cat si cel pus in joc la tombola au ajuns la doi scriitori: Matei Florian si, respectiv, Diana Geacar. Muzeul 2000, programat sa nu reziste mai mult de doua-trei ore, o creatie a regizorului Robert Balan, a fost vizitat de aproximativ 50 de persoane.
"No Longer Poetry: New Romanian Poetry" a fost proiectul lui adi urmanov de absolvire a cursului de "creative writing" pe care l-a urmat in urma cu aproximativ trei ani la Universitatea Warwik din Coventry (UK). Pentru ca ideea lui initiala, aceea de a-si traduce propriile volume de versuri in limba engleza, a fost respinsa de profesorul David Morley ("Nu are nici un sens, pentru ca aici nu te cunoaste nimeni"), urmanov s-a decis sa faca o antologie.
Cum singur marturiseste, urmanov nu a intentionat nici o clipa sa faca o colectie a celor mai buni poeti ai generatiei 2000, nici a celor mai bune poeme ale acestei perioade, ci o antologie a poetilor care au reusit sa aduca ceva nou si care sa nu lase impresia de "déjà lu", asa explicandu-se al doilea titlu ("New Romanian Poetry"). Cat despre prima parte a titlului, "No Longer Poetry" a fost ales dupa ce reactia generala a celor care au fost martori la crearea acestei antologii a fost "dar asta nu mai e poezie", ceea ce nu a insemnat ca nu le-a placut, ci doar ca textele li s-au parut atat de diferite de ceea ce stiau ei pana atunci despre poezie.
