Am trait s-o vedem si pe asta: Nicolae Vacaroiu la Cotroceni! Ba, mai mult, la prima sa vizita la Cotroceni, in spatele sau, in chip de paznic ideologic probabil, strajuia Doru Ioan Taracila. Ii putem multumi dlui Traian Basescu pentru asta, dar le putem multumi, in egala masura, si altor domni, precum Mircea Geoana, Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor si, nu in ultimul rand, Calin Popescu Tariceanu. si multumirile pot merge mai departe, ni le putem adresa si noua insine, cei care tot votam, de la 20 mai 1990 la 20 mai 2007.
Cand, in decembrie 1996, am reusit cu greu sa scapam de regimul Iliescu-PDSR, printr-o alianta cam ciudata, din care pentru diabolizare a fost retinut numai primul termen, ne-am luat dupa media ostila primului presedinte democrat, dl Emil Constantinescu, si am facut din el ciuca criticilor, asa cum este si azi, uitandu-se ca orientarea Romaniei spre Vest cu domnia sa a inceput. In momentul cand au inceput bombardamentele asupra Belgradului lui Milosevici, europeanul de azi PSD a sarit ca ars si numai presedintele si guvernul de atunci au acordat avioanelor "marelui licurici" dreptul de survol al teritoriului nostru. si altele, care s-au uitat azi, asa cum s-a uitat si ca la guvernare erau nu numai CDR, ci si UDMR si PD. De la acesta din urma, prin vocea autorizata a lui Traian Basescu, s-a si tras disolutia aliantei. si, nu in ultimul rand, atunci, PNL a jucat, prin grija dlui Valeriu Stoica, rolul de tradator al presedintelui si al guvernarii respective. si al Conventiei Democrate, ajutand la scufundarea pilonului ei din acel timp, PNtCD. Azi, si dl Traian Basescu, si dl Valeriu Stoica sunt in aceeasi barca, din nou; e drept, indreptandu-se in alta directie. Directie care i-ar putea fi fatala, de data asta, PNL-ului.
In ciuda rolului sau nefast in 1997, dl Traian Basescu a reprezentat, in 2004, ceea ce reprezenta dl Emil Constantinescu in 1996: o tentativa de schimbare a sistemului impus de PSD. Doar ca era mai apropiat, ca imagine si provenienta, de politicienii postcomunisti, ceea ce poate a facut mai suportabila ideea de schimbare. Daca dl Emil Constantinescu s-a declarat invins de Securitate, dl Traian Basescu si-a apropiat ce mai ramasese din ea, adica serviciile, al caror spirit pare a nu fi foarte diferit de cel de altadata. In schimb, dl presedinte s-a departat de Guvern si de Parlament, aparand in ochii oamenilor simpli drept unicul salvator.
Nu mai are rost sa reluam istoria conflictului intre dnii Basescu si Tariceanu. Cu atat mai mult cu cat a urmat conflictul politic generalizat. Iar PNL a trecut de la alianta impotriva naturii cu PD la cea si mai si cu PSD. Drumul in jos pare deschis.
Acum ne aflam in fata referendumului, care, mai mult ca sigur, il va repune pe presedinte la locul sau, astfel incat acesta va avea posibilitatea sa indeplineasca visul de aur al lui Lapusneanu. Se va scula si "pre multi va popi" si domnia sa. Macar "popitii" sa fie dintre cei care merita. Pana atunci, insa, dl Nicolae Vacaroiu ne va reprezenta in toate cele, aici si la Bruxelles. Frumoasa evolutie, nu zic ba! Dar nu cumva ne-o meritam? In ce ma priveste, eu zic ca ne-o meritam, si cu prisosinta.
