» Un studiu realizat intr-o facultate de psihologie din Boston dezvaluie o serie de legaturi intre felul in care presa a acoperit evenimentele din 11 septembrie 2001 si cresterea stresului.
» Studentii care au participat la aceasta cercetare au tinut cu totii jurnale in care si-au notat visele avute in perioada ce a urmat atacurilor de la 11 septembrie.
» Jurnalele au stat la baza cercetarii inedite in urma careia s-a dovedit ca acoperirea mediatica a acestor evenimente a fost una dintre cauzele majore ale cresterii nivelului de stres.
Publicat recent in "Psychological Science", studiul arata ca pentru fiecare ora in care au fost urmarite relatari tv despre 11 septembrie nivelul stresului, indicat de continutul viselor, a crescut semnificativ. In schimb, se mentioneaza in studiu, timpul petrecut in familie sau cu prietenii, discutand despre aceleasi evenimente despre care s-a relatat in presa, i-a ajutat pe subiecti sa treaca cu bine peste acele zile.
"Nu ne-am propus sa realizam un studiu stiintific in care sa analizam legatura dintre privitul la televizor si trauma", a declarat coordonatorul lucrarii, Ruth Propper, doctor si profesor asociat la Merrimack College. "Dar s-a intamplat ca unii dintre studentii care au venit la cursul meu in toamna lui 2001 sa fi inceput deja sa scrie jurnale de vise. Cand au fost evenimentele de la 11 septembrie, mi-am dat seama ca e un bun prilej pentru a analiza atat impactul presei, cat si al relatiei dintre oameni asupra vietii dupa tragicele intamplari", explica Propper.
Astfel, pe 12 septembrie, Propper le-a distribuit studentilor sai mai multe chestionare. Printre altele, acestia trebuiau sa povesteasca felul in care isi petrecusera ziua anterioara, respectiv cat timp au urmarit stirile la televizor si la radio, dar si cat timp au vorbit cu cei din familie si cu prietenii despre asta. Unii dintre studenti au spus ca au stat in fata ecranelor peste 13 ore.
"Interesant este ca aceste cercetari au putut fi facute in timp real", comenteaza coautorul studiului, Robert Stickgold, doctor si cercetator al somnului la Sectia Psihiatrie a Beth Israel Deaconess Medical Center si profesor asociat la Harvard. "Pentru ca aveam visele studentilor de dinainte de 11 septembrie, am putut compara si am putut ajunge la mai multe concluzii despre traumele post-11 septembrie", a adaugat Stickgold.
Visele reflecta felul in care mintea noastra analizeaza si selecteaza intamplarile din timpul zilei. Pentru realizarea acestui studiu, autorii au impartit visele in patru categorii: vise continand referiri clare la 11 septembrie (fum, explozii, politie), vise cu continut amenintator (care le-a produs neliniste persoanelor respective, chiar daca nu au avut legatura clara cu 11 septembrie), vise continand teme legate de 11 septembrie (ideea de dezastru in general, nu neaparat ideea de "dezastrul de la 11 septembrie") si vise cu continut emotional puternic negativ (sentimente de teama, furie, tristete).
"Daca, in visele pe care le ai, inca vezi imagini traumatizante – cladiri prabusindu-se, foc, oameni cazand de la etaj – asta inseamna ca evenimentele cauzatoare de stres nu au fost procesate asa cum trebuie. Daca insa visezi evenimente care tangential se leaga de ceea ce a cauzat stresul – de exemplu, mai degraba un uragan decat imagini de la 11 septembrie – asta inseamna ca creierul tau incearca sa gaseasca un sens traumei si ca ai trecut cu bine de evenimentul cauzator de stres", explica Stickgold. "Urmatoarea noastra intrebare a fost de ce unii dintre subiecti au avut, dupa 11 septembrie, vise cu imagini clare de acolo, iar altii nu. Exista o explicatie pentru asta?"
Autorii au revenit la chestionare. Conform acestora, pe 11 septembrie, studentii au ascultat radio intre 0 si 2.30 ore, au petrecut intre o ora si 12 vorbind cu prietenii si familia despre asta si au petrecut intre o ora si jumatate si 13 ore in fata televizorului. Comparand aceste date cu cele de dinainte de 11 septembrie, autorii studiului au ajuns la concluzia ca pentru fiecare ora in fata televizorului nivelul stresului a crescut cu sase procente. Visele celor care au vorbit despre ceea ce au vazut au continut mai putine imagini clare din timpul atacurilor teroriste decat cei care nu au vorbit despre asta.
