» Miercuri a avut loc la clubul Prometheus, in cadrul "Intalnirilor Romaniei Literare", o discutie pe tema "Dramele Bucurestiului istoric. Monumente arhitectonice in pericol".
» Criticii, arhitectii si scriitorii invitati au discutat despre impasul urbanistic in care se afla capitala, pornita pe drumul unei reconstructii prea lente, irationale si cu finalitate incerta.
Criticul Gabriel Dimisianu a deschis discutiile, deplangand ritmul exasperant de incet si maniera penibila in care orasul se schimba si, mai ales, faptul ca aceasta schimbare include de multe ori distrugerea cladirilor si spatiilor istorice. Criticul Alex stefanescu a fixat de asemenea un punct de pornire pentru discutii remarcand ca, pentru bucuresteni, cladirile si spatiile urbane sunt percepute in ansamblu aproape ca realitati geologice. Dupa Alex stefanescu, este necesar ca publicul sa fie educat sa vada si sa distinga in aceasta "pasta arhitectonica omogena".
"Bucurestean este cel caruia ii pasa de Bucuresti"
Ioana Parvulescu, remarcand ca multi dintre cei prezenti nu sunt bucuresteni in acceptiunile curente ale cuvantului, a redefinit termenul in contextul discutiei: "Bucurestean este cel caruia ii pasa de Bucuresti". "Intr-un oras frumos si oamenii sunt altfel", a spus Ioana Parvulescu, subliniind ideea ca exista o relatie in ambele sensuri intre calitatea spatiului citadin inconjurator si calitatea oamenilor care il locuiesc. Barbu Cioculescu a fixat miza discutiei oferind o perspectiva de ansamblu a evolutiei orasului. Acesta ar fi "un oras prafos de campie, cu case mici, care actualmente valoreaza de multe ori mai putin decat terenul pe care sunt construite si sunt menite finalmente sa dispara". Morala unei discutii despre evolutia orasului nu este ca acesta nu trebui sa se schimbe, ci ca, pe de-o parte, unele constructii si spatii trebuie prezervate si restaurate, iar pe de alta parte "trebuie sa ne luptam ca orasul sa nu devina o colectie de blocuri de firme, de sticla si beton". Observatiile facute de profesorul stefan Cazimir au intarit ideea ca arhitectura contemporana este bine-venita si nu putem respinge in principiu constructiile moderne de sticla si otel, insa putem pretinde ca arhitectura contemporana sa se inscrie in standarde de bun gust si valoare estetica, asa cum este cazul in celelalte orase mari ale lumii. Ca exemplu pozitiv a fost mentionata cladirea moderna construita de firma BogArt pe strada Brezoianu, de altfel aceeasi firma care construieste si imobilul de langa Catedrala Sf. Iosif. Acest caz sensibil pentru multi bucuresteni a fost discutat pe scurt impreuna cu alte proiecte curente din oras, precum cel care priveste Piata Revolutiei, situatiile statuilor lui Caragiale si Carol I, "teapa lui Ghildus", casa lui Anton Pan, zona Mantuleasa si zona Lipscani etc. Dupa stefan Cazimir evolutia orasului se confrunta cu o criza tripla: criza de autoritate, de transparenta si de bani. Ceilalti vorbitori au adaugat pe lista factorilor negativi care influenteaza dezvoltarea orasului lipsa de competenta, profesionalism si educatie la nivelul primariilor, de mentalitate si cultura a publicului larg, precum si dificultatile legate de legislatie si de respectarea acesteia, de interesele financiare in joc etc.
Nici un oras nu traieste din trecut
Scriitorul Mihai Zamfir a amintit invitatilor ca nici un oras nu traieste din trecut si ca evolutia organica este inevitabila si bine-venita. Putem fi constienti de genocidul cultural care a avut loc in Vechiul Regat nu numai in Bucuresti, dar si in Ploiesti, Pitesti, Constanta, Barlad etc., insa "cu vechiul regim, isteric si dictatorial, nu se putea discuta si distrugerea era inevitabila, pe cand cu regimul liberal capitalist se poate face ceva", crede Mihai Zamfir. Acesta a dat exemplul Lisabonei, care dupa restaurarea din ultimele decenii a ajuns sa arate mai bine ca in secolul XVII. Arhitectul Petre Derer a amintit ca Bucurestiul are 500 de ani doar pe hartie, pe caramida (piatra fiind mai rara in oras), neavand mai mult de 150 de ani. Cu atat mai mult este important sa prezervam si sa cunoastem cele cateva cladiri mai vechi si pe cele cu valoare istorica si arhitecturala. Daca am cunoaste istoriile care stau in spatele acestor cladiri, am ajunge sa ne pese de ele si sa le apreciem.
Vicii constitutive si planuri de dezvoltare
Criticul de arta Pavel susara a facut mai degraba observatii pesimiste despre Bucuresti: "Nu se poate face absolut nimic cu orasul, exista un viciu fundamental de constructie si de mentalitate, nu doar probleme cu legile sau cu banii". Facand referire la Calinescu, dupa care Bucurestiul este doar un sat supradimensionat, crescut aleatoriu in jurul unui centru unic, Pavel susara a detaliat si a exemplificat caracterul improvizat, hibrid, inestetic si profund romanesc al orasului.
In incheierea intalnirii au fost discutate mai multe modalitati concrete prin care societatea civila ar putea interveni in procesul curent de evolutie, dincolo de petitii si scrisori semnate de intelectuali. Virgil Nitulescu, secretar de stat in Ministerul Culturii si singurul reprezentant al autoritatilor prezent la intalnire, a raspuns intrebarilor invitatilor si a amintit mai multe date de baza juridice, financiare si logistice privind urbanismul.
