Editurile romanesti au descoperit ingredientul-minune care sa le scoata din "obosita" arie culturala si sa le propulseze direct pe posturile comerciale cu o banala lansare de carte sau de colectie. V.I.P. este ingredientul-minune.
Logica este urmatoarea: inviti un V.I.P la lansare dupa ce l-ai convins sa citeasca volumul lansat, eventual il convingi si sa modereze distractia, avand desigur grija sa anunti presa.
Ce obtii? O multime de camere de luat vederi urmarind fiecare miscare si fiecare cuvintel al vedetei in cauza si, cu putin noroc, un prim-plan cu cartea lansata. Ne place sau nu, cultura trece spre posturile tv comerciale, deci spre un public mai larg decat al postului national, prin mainile unei vedete.
Vedeta acestui sezon este Mihaela Radulescu.
Dupa ce luni seara a participat la petrecerea de aniversare a Colectiei CHIC de la Polirom, marti seara vedeta postului Antena 1 a lansat cartea "N–o citi daca esti prost" de Tibor Fischer, o carte aparuta in Colectia "Rasul lumii" de la Humanitas. De altfel, colectia amintita, coordonata de Radu Paraschivescu, si-a marcat cu aceasta ocazie implinirea a doi ani de distractie.
Mihaelei Radulescu i s-au alaturat Radu Naum, comentatorul sportiv de la TVR, Alin Ionescu, comentatorul media de la "Cotidianul", Lidia Bodea, director editorial Humanitas, si desigur Radu Paraschivescu. Dupa doi ani de ras cu cartile din "Rasul lumii", "N-o citi daca esti prost", cartea cu titlu santajist, a impus o lansare si un meniu "light", cu ceaiuri si alune, la foarte elegantul Club Lucky din Curtea Sticlarilor.
"N-o citi daca esti prost" este a patra carte a scriitorului britanic Tibor Fischer, nascut in 1959 in Anglia din parinti maghiari, jucatori profesionisti de baschet, plecati din Ungaria in 1956. Fischer a reusit in sfarsit sa debuteze in 1992, cu "Under the Frog". Desi manuscrisul ii fusese refuzat pe rand de 58 de edituri, Fischer a reusit sa castige cu acest roman despre un baschetbalist maghiar dornic sa fuga in Occident "The Betty Trask Award". In plus, romanul i-a atras selectionarea in antologia Granta din 1993, a celor mai buni prozatori britanici, si nominalizarea la Booker Prize. Volumul de nuvele "N-o citi daca esti prost", povestile a sapte personaje alienate si marginalizate, a aparut in 2000 in Marea Britanie. In SUA, editorul a refuzat sa publice cartea cu acest titlu, asa ca volumul a preluat titlul ultimei povestiri, "Imi place sa fiu omorat".
De altfel, primul contact cu umorul negru al lui Fischer il ai la titluri. "L-am halit pe bucatar", "Portrerul artistului ca mortangiu cu spume la gura", "Cincizeci de inutilitati", "Pe urma spun ca esti beat", "Gheata asta-seara in inimile tinerilor vizitatori", "Devoratorul de carti" si "Imi place sa fiu omorat" sunt titlurile povestilor din "N-o citi daca esti prost".
Mihaela Radulescu a recunoscut ca nu e chiar genul ei de carte si de umor. "M-am intrebat ce fel de copilarie a avut, ce viata sexuala are, pentru ca toate conteaza", a explicat Mihaela Radulescu, declarand ca nu a citit aceasta carte, chiar daca a prins-o, de dragul autorului, ci de dragul lui Radu Paraschivescu si al Editurii Humanitas.
"Bine ca nu a aparut mai in vara, pentru ca nu e de citit la plaja", este de parere Radu Naum: "Ne-am fi intors mai putin. Cartea e de citit atunci cand nu crezi ca poate fi mai rau". Pentru Lidia Bodea, povestirile lui Fischer sunt "cocteilul perfect de baut pe un stomac din ce in ce mai gol de iluzii". Alin Ionescu nu crede ca Fischer este un mare scriitor, ci doar unul bun care stie sa aplice o reteta, in timp ce pentru Radu Paraschivescu "N-o citi daca esti prost" este un "manifest pentru literatura adevarata", "o reusita a gen(i)ului parodic", iar Fischer este "ireverentios si sarcastic, iconoclast si acid".
Daca nu ati gasit suficiente motive sa cititi cartea lui Fischer, tradusa in limba romana de Sanda Aronescu, aflati atunci ca una dintre povestiri, "Gheata asta-seara in inimile tinerilor vizitatori", ne priveste direct. In 1989, Fischer era corespondent la Budapesta al cotidianului britanic "The Daily Telegraph". Cu trei zile inainte de Craciunul din ’89, Fischer trecea granita si venea la Timisoara, in plina revolutie. Iar povestirea din volumul de fata este despre atmosfera din Timisoara acelui an. z
» In SUA, editorul a refuzat sa publice cartea cu acest titlu, asa ca volumul a preluat titlul ultimei povestiri, "Imi place sa fiu omorat".
