Ca atatea alte montari de la Teatrul ACT, nici "Afterplay" nu exceleaza prin bogatia decorului. Doua mese de lemn, scoase parca din poezia lui Eminescu, patru scaune albe, din acelasi material, albe, negeluite ca si mesele, cam acesta e tot decorul unei piese familiare, simple, cu doua personaje al caror dialog foarte simplu, foarte uman, captiveaza spectatorul. Autorul? Un clasic irlandez in viata, care se mai joaca in Bucuresti cu "Dansand la Lughnassa" si "Molly Sweeney", pe numele lui Brian Friel. Brian Friel, un fan declarat al lui Cehov, merge pe linia postmoderna a altor dramaturgi de azi, de n-ar fi sa-i pomenim decat pe Heiner Müller sau pe Matei Visniec, preluand doua personaje, ea din "Unchiul Vanea", Sonia Serebreakova, el, din "Trei surori", Andrei Prozorov. Cei doi se intalnesc la Moscova, intr-o umila cafenea, 20 de ani dupa povestea din piesele lui Cehov, in 1921. Ei sunt acum doi oameni terminati, care urmeaza sa fie macinati in alti cativa ani de roata istoriei, dar se mai iluzioneaza, la un pahar de vodca, asupra viitorului care-i asteapta. Povestea e profund umana si scriitura lui Brian Friel are grija sa dea iluzii chiar spectatorilor care se lasa amagiti de replici sau situatii comice, inveselindu-se, inainte de dezastrul final. De fapt nu e nici un dezastru, doar dezvaluirea totala a unor vieti ratate, in maniera lui Cehov, care a stiut mai bine decat oricine altcineva sa observe si sa deseneze asemenea destine. Cele trei surori ale lui Prozorov n-au mai ajuns la Moscova, Masa s-a sinucis, aflam din relatarile fratelui lor, iar celelalte isi rateaza vietile la Taganrog, unde, de altfel, traieste si el, dar vine din cand in cand la Moscova, ca sa-si vada fiul, pe Bobic, condamnat pentru furt. Desi la inceput ii spune Soniei ca e violonist in orchestra operei, se vadeste apoi ca, de fapt, canta pe strada, pentru a-si putea plati hotelul mizer.
Regizorul Mihai Bratila i-a ales pentru a-i intruchipa pe Sonia si pe Andrei pe Tania Filip, care este si traducatoarea textului in romaneste, si pe Adrian Titieni, doi actori care traiesc extrem de convingator toate aceste stari infinitezimale prin care trec unul in fata celuilalt, stinghereala si speranta ca, poate, cine stie, impreuna s-ar putea sa scape de singuratatea si uratul care-i copleseste, acolo, ea la mosia pe care o administreaza, el in Taganrogul natal, unde nu e decat un betiv oarecare. Spectatorul simte ca fiecare a interiorizat rolul, asumandu-si-l in integralitatea sa.
Teatrul ACT, aceasta intreprindere particulara din subsolul de pe Calea Victoriei, marcheaza prin acest spectacol cu "Afterplay" un succes real. O ora si douazeci de minute de teatru autentic, omenesc si artistic totodata, cand esti conectat la o lume din care, in fond, faci parte fara sa stii.
