Studioul UNATC de la Casandra, desi aflat intr-o cladire si intr-o zona a Bucurestiului lasate bine in paragina, continua sa produca spectacole noi si demne de retinut. Printre atatea reprezentatii ale celebrei piese a lui Edward Albee, "Cui i-e frica de Virginia Woolf?", cea mai recenta, de la Casandra, are o prospetime si o spontaneitate de neuitat. Spectacolul este regizat de o studenta a lui Cristian Hadjiculea, Mariana Camarasan, cu mana de tanar maestru. Piesa e tradusa de unul dintre interpreti, Ionut Grama, un George diabolic si flegmatic la intervale, ideal pentru ceea ce a dorit autorul. Traducerea, trebuie sa o spunem, este moderna, suna asemenea limbii vorbite azi. Toata acea poveste complicata a infruntarii cand iluzorii, jucate, cand furibunda, dintre cei doi soti mai maturi, in fata tinerilor lor invitati, este jucata de Florina Gleznea, Ionut Grama, Sanziana Nicola si Emil Mandanac, studenti la clasa lui Ion Cojar, de o maniera foarte naturala. Iar aceasta trece rampa in sala, unde, chiar daca sunt si spectatori care se distreaza la scenele in fond tragice, se instaleaza o foarte buna comunicare a publicului cu actorii. Remarcabil decorul semnat de Alexandru Penciuc, elev al lui Puiu Antemir. Spectacolul o are ca pivot, cea mai mare parte din timp, pe Florina Gleznea, care anunta o mare speranta, dar luneca lin spre Ionut Grama, atunci cand vine randul sau sa preia comanda jocurilor lor grotesti. Perechea cealalta, Sanziana Nicola si Emil Mandanac, nu are doar rolul de decor viu al hartei dintre cei dintai, furnizand si ei momente de teatru autentic. Sper sa-i revedem pe scenele profesioniste, cu o la fel de proaspata credinta in arta pe care si-au ales-o ca viata.
