Povestea scrisorelelor intre premier si presedinte se ingroasa. Preluand-o din zbor, PSD se grabeste sa-si mareasca vizibilitatea cu un aer de moralitate ranita care-i sta tot atat de rau pe cat ii statea si presedintelui, in ziua cand a scos biletul. Dar problema e ca atat presedintele, cat si premierul, impreuna de data asta, oricata oroare ar avea unul fata de altul, construiesc temeinic pentru adversarul lor, aflat in eclipsa pana in momentul recentelor dezvaluiri. Nu e sigur ca dupa ce va trece, cumva, si procedura de suspendare a presedintelui prin Parlament, PSD va ramane cu cateva procente in plus, agatate de maneca. Sigur este insa ca, oricum ar vota Parlamentul, puterea de azi va suferi o drastica ajustare a procentelor de incredere din partea celor care in mai vor alege europarlamentari.
Înainte de prima venire la putere a unor partide din cealalta parte a spectrului, in 1996, existau voci care avertizau asupra pericolului ca si noua putere sa se comporte precum cealalta, compromitand astfel un pretios capital de incredere al populatiei si, mai mult, suprimand ceva mai de pret, speranta ca exista si altfel de oameni politici in Romania. Atunci, speranta a fost spulberata, dar alegatorii excedati de abuzurile puterii pesediste si de aroganta escrocilor asociati acesteia au “mai tras o data”. Ne putem intreba ce se va intampla daca si de data aceasta noua speranta, refacuta cu greu, va fi compromisa. Caci intrarea in Uniunea Europeana, marirea cu 17% a pensiilor, cresterea economica de circa 5% nu ajung. Pentru ca 17% din mai nimic e putin. Dupa cum nici 5% din aproape nimic nu prea e de ajuns ca lumea sa nu mai ia seama la certurile de mahala dintre politicieni. De mahala pe fata, dar ascunzand in spate interese mari, averi imense, care sunt jucate si de o parte, si de alta. Iar, dupa cum evolueaza lucrurile, nu exista vreun indiciu ca toata aceasta escaladare a scandalului de joasa speta ar putea sa mai fie oprita. E un fel de Irak, mic desigur, local, al acestui capat trist si putin insemnat al unei axe imaginate mai mult aici decat la celalalt capat. Biletele-capcana ies la iveala, distrugand in jur increderea alegatorilor si speranta lor ca lucrurile ar putea ajunge, intr-un viitor nu prea indepartat si compatibil cu viata unui om de longevitate medie, sa semene cu modelul european. Unde asemenea scandaluri sunt altfel gestionate si nu numai din cauza unei abilitati politice sporite, ci mai degraba datorita unei educatii comune a combatantilor, fie ei de dreapta, fie de stanga.
În definitiv, chiar daca presedintele va fi suspendat pentru o luna, referendumul, dupa legea veche sau dupa cea noua, tot il va pune la loc, iar intoarcerea va fi transformata fara indoiala intr-un triumf. Dar ea va fi si un motiv de radicalizare, daca asa ceva mai este posibil, a presedintelui, care din jucator poate deveni pur si simplu un obsedat al jocurilor. Asta cu conditia sa nu fi fost si pana acum asa ceva, cum pare in ochii unora, nu destui insa pentru a-l inlatura de tot.
Oricare dintre cele doua posibilitati se va concretiza, institutia politicii va mai cobori in ochii cetateanului de rand cu o treapta sau doua. Sub nivelul marii, caci pana aici o adusesera ceilalti, cei “drepti si morali” de azi. Iar fostul capitan de vapor ar trebui sa se alarmeze, caci, din cate stim noi, cei de pe uscat, asa cum iarna nu-i ca vara, nici sub nivelul marii nu-i ca pe deasupra. Adica e imposibil de navigat altfel decat cu submarinul. Or, o presedintie submarina e cam greu de imaginat.
