“Boccaccio insusi ar fi palit de invidie daca ar fi putut sa citeasca aceasta capodopera a erotismului comic”, spune Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, referindu-se la “Povestea povestilor” de Ion Creanga. Textul cu pricina, celebru pentru limbajul “buruenos”, nu se poate lauda cu cine stie ce aparitii grafice de-a lungul vremii. Scrisa prin 1877-1878, “Povestea povestilor” apare prima data in 1939, intr-o editie de lux a Editurii pentru Literatura si Arta “Regele Carol II”. Trecuta de obicei, impreuna cu “Povestea lui Ionica cel Prost”, la “altele” cand vine vorba de opera lui Ion Creanga, “Povestea povestilor” a mai cunoscut cateva reeditari dupa revolutie, vreo trei, dar in tiraje confidentiale, putandu-se in schimb lauda cu o adevarata cariera virtuala. Desigur, trebuie amintita “Povestea povestilor generatiei optzeci”, a lui Mircea Nedelciu, o rescriere postmoderna a textului lui Creanga.
Editura Humanitas scoate la sfarsitul lui 2006 “Povestea povestilor” in editie de lux: textul original, insotit de versiunile in limba franceza si engleza, ilustratii realizate de Ioan Iacob, hartie de calitate. Pretul este pe masura: 75 RON. Versiunea in limba franceza este realizata de Marie-France Ionesco, fiica lui Eugene Ionescu, iar cea in limba engleza de Alistair Ian Blyth, absolvent al Cambridge University, bun cunoscator al limbii romane.
Ioan Iacob, stabilit in Germania din 1975, la Düsseldorf, unde de altfel a si studiat la Academia de Arta, la clasa profesorului Gothard Graubner, a lucrat aproximativ patru luni la ilustratiile pentru editia Humanitas. Dar, inainte, doua saptamani a incercat sa-si dea seama care este cea mai buna abordare a povestii lui Creanga. “Am fost confuz, spune acum acesta, pentru ca prima impresie a fost ca am de-a face cu o lucrare umoristica. Dar stofa mea de umorist nu e cine stie ce. Atunci mi-am propus sa fac un santier deschis: sa-mi dau seama cum arata un taran, cum arata o baba, cum arata un papusoi.” Pentru ca, dincolo de poveste, a vazut “un fenomen”, o plonjare “in fantasticul absolut, cand toate personajele isi schimba traiectoria, taranul nu mai vinde papusoi, ci altceva”, artistul s-a decis pentru o “abordare psihologica” a caracterelor, sa ajunga astfel la “portretul papusoiului si al papusoiului metamorfozat”.
“Daca as fi desenat cum a scris Creanga, as fi obtinut o jungla de «mascarale»”
Ioan Iacob (foto) recunoaste ca acest proiect a fost o reala provocare, pentru ca riscul ca ilustratiile sa devina vulgare era foarte mare. “Este o diferenta enorma intre scris si desen. Daca as fi desenat cum a scris Creanga, as fi obtinut o jungla de «mascarale» si atat. Am refuzat sa ma transform intr-un interpret al cuvintelor in imagini, pur si simplu nu mi se potrivea.”
Personaj principal ramane insa si in ilustratii stiuletele de porumb. “Nu stiu exact in ce s-a metamorfozat acesta. Ce iese are atribute de fiinta vie, dar este o unealta. Am incercat sa raman in realul acestui motiv, pastrand linia organica”, explica Ioan Iacob.
Partea cea mai mare a ilustratiilor pentru “Povestea povestilor” a fost realizata in Germania. “Am inceput cu desenele in creion, ideea mea era ca acestea sa fie doar alb-negru. Cand am avut 100 de desene, am inceput cu o serie de schite in acuarela.” Coperta trebuia facuta in culori, dar Ioan Iacob nu s-a putut opri doar la cateva schite. “Am facut atat de multe, eram in verva, incepusem sa ma indentific cu ceea ce faceam.” Pana la urma, editorul a decis sa foloseasca ilustratii color si in interiorul cartii. Oricum, cei care nu isi pot permite cartea pot vedea lucrarile lui Ioan Iacob la Libraria Carturesti din Bucuresti. Pana la sfarsitul lunii februarie, in ceainaria de la Carturesti, sunt expuse ilustratiile folosite pentru editia Humanitas a “Povestii povestilor”, dar si tot ce nu a intrat in carte. Vernisajul expozitiei a avut loc marti seara.
Ioan Iacob este multumit de felul in care atat cartea, cat si expozitia au fost primite. “Nici un dram de scandal. E normal, pentru ca totul se misca intr-o poezie rafinata, nu are nimic de-a face cu pornografia”, incheie artistul.
