Domnul presedinte Traian Basescu s-a dus, la Sighet, sa vada Memorialul Victimelor Comunismului. S-a oprit in fata unui citat din Milan Kundera care spune asa: „Daca vrei sa ucizi un popor, suprima-i memoria”. Asta l-a facut sa declare ca bine a facut ca a infiintat Comisia Tismaneanu pentru o condamnare clara a comunismului. O logica simpla i-ar fi sugerat presedintelui ca aceasta comisie fusese infiintata de mult si nu de vreun presedinte de Romanie, ci de o fundatie a societatii civile, Academia Civica. In paranteza fie spus, multe date despre teroarea organizata de puterea comunista, care figureaza acum in raportul final, sunt extrase chiar din cercetarile pe care Centrul de Studii al Memorialului le-a intreprins si continua sa le intreprinda, prin intermediul unor oameni mai putin mediatizati, care lucreaza doar pentru adevar. Initiat de Alianta Civica, despre care azi se tace sau se vorbeste cu ura, proiectul a fost propus de Ana Blandiana Consiliului Europei in 1993, iar trei ani mai tarziu memorialul a fost inclus intre primele trei locuri ale memoriei europene, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si de Memorialul Pacii din Franta. Din 1997, Parlamentul Romaniei a declarat Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet „ansamblu de interes national”, caruia mai tarziu, dar nu prea tarziu, i s-au alaturat figuri celebre precum Stephane Courtois, coordonatorul Cartii Negre a Comunismului, celebrul disident Vladimir Bukovski, alti cercetatori de marca precum Tom Blanton, Dennis Deletant, Pierre Hassner, Serban Papacostea, Alexandru Zub. Tot ceea ce au facut acesti oameni putea de mult constitui substanta care sa sustina o declaratie de condamnare a comunismului in Parlamentul Romaniei. De altfel, Centrul de Studii al Memorialului a fost reprezentat in Comisia Tismaneanu prin conducatorul sau, Romulus Rusan. Cred deci ca, in finalul vizitei sale, dl presedinte ar fi putut sa-si dea seama ca aici se afla cam tot ceea ce trebuia pentru raportul domniei sale, iar nu dimpotriva. Sigur, dl Basescu s-a referit la faptul ca actul sau din Parlament a fost unul de pastrare a memoriei nationale si ca huliganii care au incercat sa intrerupa lectura declaratiei sale fac parte chiar dintre aceia care incearca sa suprime memoria poporului roman. Deci sa-l otraveasca.
Tot la memorie s-a referit, dar la un nivel mult mai jos, si o fosta consiliera a dlui Traian Basescu, dna Elena Udrea. Memoria acestei persoane s-a desteptat brusc, in fata camerelor de luat vederi, provocandu-i revelatia ca primul ministru ar fi trimis candva un bilet presedintelui, ca sa-l scoata pe Dinu Patriciu de sub urmarire penala. Te asteptai sa si scoata biletul la iveala, probabil cameramanii erau pregatiti sa focalizeze pe acesta. Dar nimic. Vorbe in vant. Deocamdata. O fi ajuns la arhiva biletul cu pricina, care i-a trecut prin mana d-nei respective pe cand lucra la Cotroceni si n-a putut rezista tentatiei de a-l citi, n-o fi ajuns la arhiva si se va fi afland in vreo colectie privata? Cine poate sa stie? In acest bordel care e viata politica din Romania poti sa acuzi pe oricine de orice, fara dovezi, cand e nevoie. De fapt d-na in cauza nici nu acuza, domnia sa nu e decat teava unei pusti prin care au mai trecut si alte gloante fabricate la Cotroceni sau aiurea. Trist bordel!
Aceasta e viata politica romaneasca: presedintele se duce pios la Sighet, face o observatie de bun simt, in timp ce treburile murdare are cine sa le faca si sa le spuna. Unele utilizand, din pacate, chiar aceleasi cuvinte, ca-n cazul nostru, memoria. Dar ce diferenta de substanta!
