Vineri, sambata si duminica a avut loc premiera sibiana a spectacolului cu piesa lui Cehov „Pescarusul”, pusa in scena de Andrei Serban. Vineri a fost de fapt deschiderea „stagiunii” teatrale a Capitalei Culturale Europene Sibiu 2007. Cu tot ce presupune un asemenea eveniment: primar, ziaristi din Sibiu, Bucuresti, Cluj, Oradea etc.
Va veti intreba „de ce trei zile pentru aceeasi premiera?”. Iata de ce: spectacolul lui Andrei Serban (foto) este unul cu doua distributii, ba, la unele roluri, cu trei. Erau prevazute, initial, doua spectacole, unul cu distributia bucuresteana si unul cu distributia sibiana. De fapt, nici una nu era numai bucuresteana sau numai sibiana. In ultimul moment, regizorul spectacolului, Andrei Serban, si directorul Teatrului National „Radu Stanca”, actorul Constantin Chiriac, au hotarat sa ofere publicului ceva cu totul neobisnuit, cel putin in Romania: primul spectacol, cel de vineri seara, sa fie jucat de toate distributiile. Astfel incat iesea din scena Arkadina-Maia Morgenstern si la intrarea urmatoare aparea Arkadina-Mariana Presecan. Iesea Treplev-Tudor Aaron Istodor si revenea Treplev-Adrian Neacsu. O alta premiera a fost, in „Pescarusul” lui Andrei Serban, prezenta alaturi, in rolurile mamei si al fiului, Arkadina si Treplev, a Maiei Morgenstern si a lui Tudor Aaron Istodor, mama si fiu si in afara teatrului, astfel incat scenele dintre ei capatau o incarcatura aparte in ochii celor care cunosteau relatia reala dintre ei. Schimbarea de interpreti a creat un fel de vartej in plus fata de cel oricum rezultat din viziunea extrem de originala a marelui regizor.
Spectacolul este unul dintre cele mai importante care au putut fi vazute in Romania ultimilor ani. Felul in care Andrei Serban abordeaza relatia cu actorii, relatia dintre actori, relatia dintre actori si public este unul cu totul neobisnuit; o dinamica secreta strabate aceste relatii, corporale, in spatele carora ranjeste spiritul, nemultumit de limitele pe care i le impune materia.
Spectatorii care au avut privilegiul sa vada spectacolele nu vor uita multa vreme performantele Maiei Morgenstern, ale lui Marian Ralea, rolul extraordinar pe care il face, din nou, aceasta mare actrita care este Andreea Bibiri (respectiv Arkadina, Sorin, Zarecinaia), dar si pe cele ale lui Tudor Aaron Istodor, un Treplev revoltat si in cele din urma invins, ale Florentinei Tilea in rolul Polinei Andreevna, ale Dianei Fufezan si ale Ralucai Iani in Masa, ale lui Dan Glasu si Ovidiu Mot in Samraev. Tanarul actor Adrian Matioc, de la Cluj, a facut un foarte expresiv-labil Trigorin, tot un clujean, Cornel Raileanu, face, in alternanta cu Doru Presecan, rolul medicului blazat Dorn. Pali Vecsei a fost un tragicomic invatator Medvedenco, alternand cu Viorel Rata.
Spectacolul este gandit pentru a reliefa atat dezbaterea despre teatrul vechi si cel nou, al lui Treplev, cat si visul nerealizat, de glorie, al celor doi tineri, Treplev si Zarecinaia. Scenografia lui Andu Dumitrescu imparte publicul in doua: cei cuprinsi chiar in spatiul de joc si cei de la balcon, care privesc de sus, ca din alta lume, cele ce se intampla pe scena. Costumele Mariei Miu, moderne si pe alocuri grotesti, se potrivesc de minune cu scopul de a actualiza dramele etern umane ale lui Cehov, ceea ce este in intentia regizorului. In fine, dar nu in ultimul rand, noua traducere, moderna, realizata de Maria Dinescu in colaborare cu Andrei Serban insusi, aduce lumea lui Cehov mai aproape de publicul de azi.
Andrei Serban a remarcat la conferinta de presa faptul ca in lume, astazi, „teatrul este aproape pe cale de disparitie”, Sibiul ramanand de departe centrul romanesc in care teatrul este cel mai viu, cu referire si la declaratia primarului Sibiului despre importanta Teatrului National „Radu Stanca” in viata cetatii. Ce-i drept, prezenta sa aici, dar si cea a lui Silviu Purcarete, revenit pentru a relua „Godot” si pentru a pregati „Faust”-ul de mai tarziu, cea a lui Alexandru Dabija, ca si cele ale unor Andreea Bibiri ori Ada Milea, alaturi de Maia Morgenstern, fac din acest mic teatru (ca edificiu) un centru cultural de prima mana.
