– interviu cu Didier Rykner, coordonatorul miscarilor de protest –
Un proiect recent al guvernului Frantei imparte in doua tabere lumea intelectuala. Conform acestui proiect, o filiala a Muzeului Luvru ar putea fi construita in Emiratele Arabe Unite, la Abu Dhabi. Suma despre care se vorbeste s-ar situa in jurul unui miliard de euro. Muzeul Luvru a imprumutat deja cateva lucrari celebre, printre care „Et in Arcadia ego” de Poussin, „Baldassare Castiglione” de Rafael, „Le Jeune Mendiant” de Murillo, unui muzeu din Atlanta, pentru un termen nedeterminat. In acest caz se vorbeste despre o tranzactie de 13 milioane de euro. Didier Rykner, istoric de arta si fondator al site-ului www.latribunedelart, unul dintre cele mai influente foruri pentru arta din Franta, a initiat un protest fata de proiectul guvernamental.
Cu fiecare zi care trece proiectul da un pas inapoi
– Pe www.latribunedelart.com exista o petitie impotriva proiectului guvernamental de a deschide o filiala Luvru la Abu Dhabi. Credeti ca aceasta petitie va avea un efect practic sau ramane doar un semnal de alarma? Cum poate un spatiu neoficial, asa cum este un site, sa impuna un punct de vedere asupra unei probleme oficiale, asa cum este cea a Muzeului Luvru in momentul de fata?
– Cred ca petitia, care a strans pana acum peste 2000 de semnaturi, are deja un efect. Cu fiecare zi care trece am impresia ca proiectul da un pas inapoi. Nu sunt convins ca putem impiedica acest proiect sa se realizeze, dar ma gandesc ca vom putea limita aplicarea lui, astfel incat sa se evite crearea unui precedent.
Din alt punct de vedere nu se pune problema unui raport oficial/neoficial, ci al unui raport de forte. Este evident ca mobilizarea unui foarte mare numar de restauratori, istorici de arta, in general a unor oameni care de obicei nu se opun usor, este un eveniment suficient de rar pentru a nelinisti guvernul. Si sa nu uitam ca ne aflam intr-o perioada pre-electorala.
Ratiuni politice, diplomatice sau financiare
– In textul care insoteste petitia, vorbiti despre „ratiuni politice, diplomatice sau financiare” ale acestui proiect. Nu exista totusi si un aspect cultural, nu poate fi vorba de un simplu imprumut de lucrari?
– Sunt ratiuni politice, diplomatice sau financiare, pentru ca este un proiect initiat si sustinut de oameni politici si de ministri, nu de restauratori. Cei care sustin acest proiect nu sunt la curent cu aproape nimic din ce se intampla in mediul artistic, asa cum a spus-o si Serge Lemoine, directorul Musee d'Orsay, marti dimineata, la France Inter. Intr-adevar, aspectul stiintific si cel cultural sunt pe ultimul loc. Pentru moment, nici macar nu este un proiect veritabil din acest punct de vedere, totul este in mainile politicienilor.
– Poate o institutie ca Luvru sa reziste fara a imprumuta lucrari altor muzee si de la alte muzee?
– Nu se pune problema asa, ca nu trebuie sa imprumute. Dezbaterea nu este despre acest aspect. Trebuie sa imprumute lucrari pentru expozitii, dar pentru o durata normala, adica in jur de trei luni. Asa s-a procedat mereu. Dar acum este vorba despre ceva cu totul diferit: despre imprumuturi pe termen lung, fara a exista proiecte stiintifice riguroase, ci din ratiuni politice, economice, dimplomatice.
– Totusi, Muzeul Guggenheim a avut un proiect de dezvoltare asemanator. Sau nu e, totusi, vorba despre acelasi lucru?
– Ba da, este exact acelasi lucru. Guggenheim procedeaza asa de foarte mult timp si rau face. Am fost recent la New York si nici nu am mers la Guggenheim. De ce s-o fi facut, din moment ce toate colectiile sale nu mai sunt in New York?
