„Fiecare carte sa fie un eveniment”, este noul logo al colectiei de beletristica a Editurii EST. Cartile din aceasta colectie vor aparea si intr-un nou format, poche, mult mai usor de manevrat, fara a se face rabat calitatii grafice si calitatii hartiei, cartile ramanand totusi niste produse de lux.
Prima carte pe care a fost experimentat noul look este „Conversatia”, un miniroman a carui prima editie a fost publicata in 2001 si care a adus editurii in 2002 un premiu AER pentru cea mai frumoasa coperta.
Autoarea „Conversatiei”, Lorette Nobecourt, a fost invitata editiei din anul acesta a Targului de Carte Gaudeamus, recent incheiat. Scriitoarea a avut un program incarcat, participand la intalniri cu studentii si cu cititorii, dar si la „Poeticile cotidianului”, un program initiat de Razvan Tupa.
„Pentru mine, viata este intotdeauna mai importanta decat scrisul”, marturiseste scriitoarea. „Scrisul nu ma intereseaza decat in masura in care serveste vietii”, a adaugat ea. „Viata si cartile ma inspira”, a declarat Nobecourt pentru „Romania libera”. „Niciodata mass-media”, mai spune scriitoarea care marturiseste ca citeste enorm. De la clasicii Artaud, Dostoievski, la postmoderni, „lucruri arzatoare, chiar daca nu atat de explozibile la prima vedere”, fara sa excluda textele religioase, lucrarile despre budism, lucrarile ezoterice. „Daca intalnesc un scriitor, atunci citesc tot ce a scris acesta”.
Lorette Nobecourt s-a nascut in 1968, intr-o familie instarita din Paris. A studiat la o scoala de maici, iar de copilarie nu isi poate aminti decat ca de o perioada fericita. Nu citea mai deloc, inventa insa mici povestioare si visa sa devina actrita. De altfel, teatrul a fost prima ei optiune. Devenind insa constienta de faptul ca avea emotii prea mari, renunta la teatru si se apuca de studiul comertului, pentru ca, peste cativa ani, sa faca Jurnalismul si sa devina redactor la o revista de antichitati. Tot atunci incepe sa scrie. Debuteaza in 1994 cu o carte despre o fata care sufera de o eczema inca de la trei ani, „cartea la care tin cel mai mult”, marturiseste ea.
Cat priveste unitatea de masura pentru succes, Lorette spune ca si in Franta, ca peste tot de altfel, ecuatia „scriitori si bani este un pic cam complicata”. „Uneori primesc un avans pentru carte, mai primesc ceva daca se vinde”, spune ea, recunoscand insa ca literatura i-a schimbat viata. In 2002, a primit un grant la Vila Medicis, la Roma. Urma sa stea acolo un an. Inainte de a pleca, a renuntat la tot: si-a parasit iubitul, casa si a plecat insotita de copilul ei. „Dispuneam acolo de tot confortul posibil. Dar la ce bun daca ma simteam exilata, atat fizic cat si psihic?” se intreaba ea.
