Un spectacol impresionant a avut premiera la Teatrul Maghiar din Cluj, recent. „Vinerea lunga” este versiunea scenica a romanului „Kadis pentru copilul nenascut” de Imre Kertesz. Autorul dramatizarii: Visky Andr's. Regizorul spectacolului: Tompa G'bor. Povestea e dincolo de scena, aici dramatizarea si regia pastrand numai aura unui trecut dureros, visul-cosmar care trece prin mintea supravietuitorilor. Spectacolul se subintituleaza „Teatru-kadis”.
Tompa G'bor si-a conceput spectacolul ca pe unul epurat de decoruri inutile, epurat si de cuvinte fara rost. Totul e ca dupa o catastrofa atomica, din care s-au salvat cateva persoane, noua la inceput, zece dupa aparitia necunoscutului, si tot atatea carti de rugaciune cu ajutorul carora personajele de pe scena, evrei supravietuitori ai tragediei Holocaustului, isi exprima suferinta pentru cei disparuti, in rugaciunea specifica pentru morti, kadisul. Ei rostesc frazele din carte deodata, dar miscarile lor spasmodice vorbesc mai mult decat cuvintele. O disperare deloc muta, dar in acelasi timp deloc vorbita ia nastere pe scena, in fata ochilor spectatorului. Coregrafia Vavei Stefanescu se recunoaste – ea are ceva expresionist, foarte potrivit cu subiectul, cu atmosfera, mai mult poetica decat epica.
Tragedia Holocaustului
Dramatismul scenelor ia nastere ciudat, fara efort parca, din izbucniri bruste si calmari instantanee – daca ai putea sa-i privesti de departe si foarte de sus, cei zece oameni parca sunt un singur corp dezmembrat, dar care, totusi, pulseaza in acelasi ritm; in acelasi moment se ridica si in acelasi moment coboara, de parca ceva, un sange subteran, trece prin toti, fara ca el sa poata fi vazut de spectator. Este efectul pe care l-a obtinut Tompa Gabor cu actorii: Dimeny Iron, Peter Hilda, Orb'n Attila, Bodolai Bal'zs, Gyorgyjakab Eniko, Bogd'n Zsolt, Erno Gallo, Lehel Salat, Ferenc Sinko, Emoke Kato. Un rol important il au si cele cateva motive muzicale, alese tot de Tompa G'bor, ca si decorul si costumele, negre, masculine chiar pentru femei, caci suferinta care le-a fost impusa in lagare a fost aceeasi pentru toti. Autoarea costumelor si a decorului: Carmencita Brojboiu.
Povestea care sta undeva in spatele a ceea ce se spune pe scena, cu copilul care, inainte de a se naste, refuza sa fie evreu, cu scriitorul a carui sotie este exasperata ca nu-i da atentie si il ameninta, in consecinta, ca va pleca cu altul, „care nu e evreu”, totul simbolizeaza mai mult decat spune. Teatru poetic, „Vinerea lunga” a devenit un spectacol de retinut pentru miscarea sa, pentru cele doua culori unice, alb si negru, pentru nisipul-cenusa care cade din inalt la sfarsit, intr-o ploaie a amintirii celor pe care kadisul de la inceput ii plangea. De retinut plastica extraordinara a spectacolului, acordata perfect notelor muzicale si facand un pandant cu miscarea scenica.
